Era un joc tâmpit pe care îl jucam în copilărie… probabil pentru că nu prea aveam ce face, în lipsa telefoanelor mobile, a internetului… nici măcar „cablul” nu apăruse încă și nici prea multe televizoare color nu erau (oricum, programul TV era scurt și total neatractiv, la unicul post existent). „Verde stop!” se juca în doi sau mai mulți și putea ține zile sau chiar săptămâni. Scopul era să îl prinzi pe celălalt fără ceva verde asupra lui. Astfel, în permanență, trebuia să ai o frunză în buzunar. Evident, această „activitate” nu ne împiedica să ne desfășurăm jocurile normale…
Am avut, în ultimele săptămâni, discuții și întâlniri cu câteva zeci de firme din diferite regiuni ale țării și am fost frapat să văd discrepanțe semnificative. Unii traversează o perioadă bună și chiar foarte bună, în timp ce alții… De ce? Evident, modificările fiscale și birocratice influențează pe toată lumea, atât firmele de transport și logistică, precum și pe clienții acestora. Astfel, sunt companii care consideră că investițiile realizate de curând au nevoie de mai mult timp pentru maturizare, în actualul context al pieței, și că vor cunoaște rezultate mai bune într-un viitor nu foarte îndepărtat. Între cei care o duc bine, am identificat teoria conform căreia aceștia accesează clienți noi, în detrimentul unor concurenți cu servicii de slabă calitate – „o perioadă de curățare a pieței”.
Proprietarul unei firme mici, dar cu un serviciu specializat, bine calibrat pe nevoile clienților lui, mi se plângea de birocrația în creștere. Codurile UIT, de exemplu, îi „mănâncă” destul de mult timp… Apoi, însă, mi-a mărturisit că, în același timp, birocrația mai mare îl avantajează, în condițiile în care mulți dintre potențialii lui concurenți nu vor putea să îi facă față.
Un alt manager îmi spunea că recent negociatele cote pentru TollRo ar trebui regândite. Ar fi mai bune niște taxe de drum mai mari și reducerea altor elemente fiscale, precum accizele, în condițiile în care taxele de drum sunt mult mai ușor de integrat în tariful de transport, în timp ce alte majorări sunt acceptate cu dificultate de către clienții de transport.
Aici merită făcută o scurtă paranteză. Conform cifrelor prezentate, vom avea de departe cele mai mici taxe de drum din regiune. O analiză pe care am văzut-o de curând arată că un camion va plăti, în România, taxe de drum de aproximativ șase ori mai mici decât în Bulgaria și de 16 ori mai mici decât în Ungaria. Cam mare diferența, nu credeți? Pe de altă parte, motorina, în țara noastră, a devenit mult mai scumpă decât în Ungaria. Vrem mai mulți bani la buget, creștem accizele (bani care se încasează repede), evident pierdem volume importante (flota de internațional nu va mai alimenta în România), dar neglijăm, aparent, taxele de drum… În plus, discuțiile neoficiale spun că sistemul TollRo nu va fi gata la 1 ianuarie 2026. Aparent, nu reușim încă să calibrăm lucrurile… sau, pur și simplu, nu există o imagine de ansamblu?
Și să vă spun și ultima „bârfă”: mai multe firme poloneze de transport își deschid sucursale în România, pentru a beneficia de regimul fiscal mai atractiv de aici…
Se pare că această preocupare crescută de a strânge mai mulți bani la bugetul statului și a eficientiza cheltuielile publice reprezintă o prioritate pentru numeroase țări și, la nivel de UE, este deja un laitmotiv. La prima vedere, România nu stă rău, însă… Este evident că diferențele sunt tot mai mici și fiecare element contează, fiecare barieră, fiecare taxă, fiecare kilometru de autostradă…
Nu mai este suficient să ne îndreptăm în direcția corectă, ci trebuie să gândim cu atenție viteza adoptată și să o corelăm inclusiv cu ceea ce se întâmplă în țările vecine.
Și, foarte important, barierele… Este nevoie de reguli, însă este mai ales nevoie de reguli care să fie respectate! Dar dacă respectarea regulilor înseamnă prea mult timp pierdut (bani și energie), în detrimentul creșterii calității serviciilor oferite… Acesta este, probabil, principalul pericol pe care îl înfruntăm din punct de vedere al competitivității!
La un moment dat, după zile sau săptămâni, îți surprindeai partenerul de joc: uitase să rupă o frunză și să o pună în buzunar… și? Nimeni nu era mai fericit, plictiseala nu se diminua… un joc tâmpit, așa cum am spus. Imediat, ne întorceam la jocurile bune, care chiar însemnau ceva.
Suntem la o răscruce în ceea ce privește birocrația și controlul – „tăiem frunză la câini”, sau ne concentrăm pe lucrurile care au impact?
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
