Când a apărut știrea cu inspectorii ISCTR de la Timișoara, am fost foarte deranjat… și nu doar pentru situația de acolo, ci mai ales pentru că mi s-a părut… FIRESC! 
Radu Borcescu, redactor-șef ZIUA CARGOMai mulți transportatori cu care am vorbit, ulterior, mi-au confirmat această senzație. „Ar trebui să continue anchetele în toată țara, pentru că este peste tot la fel”, spunea unul. „De ceva vreme, am impresia că nu mai știu să fac transport”, afirma un altul, supărat că nu putuse accesa numeroase contracte „imposibile” din punct de vedere legal – ori cu termene de tranzit prea strânse pentru a respecta timpii legali de condus, ori plată la tonă transportată, cu tarife care deveneau ok doar în cazul supraîncărcării…
Practic, respectivii transportatori acuzau acest tip de corupție ca fiind cauza stagnării sau evoluției lor lente.
Sub protecția autorităților de control, firmele de transport pot deveni, teoretic, extrem de eficiente, fără grija respectării timpilor de condus, gata să supraîncarce și cu economii importante la capitolul asigurări și roviniete (de ce să le faci, dacă nu ești controlat?).
În aceste condiții, cei 2.500 de euro plătiți lunar ar fi de departe cel mai bun abonament pentru o soluție de reducere a costurilor – mult peste orice TMS, ERP, sau alte chestiuni „smart” de monitorizare și control al costurilor. Iar clienții… câți dintre aceștia ar putea refuza cel mai bun tarif din piață? Garantat!
„Sunt oameni cu relații puternice, care au firme pe care nu le controlează nimeni și mașinile lor nu sunt oprite niciodată. Noi, ceilalți… trebuie să ne adaptăm la o legislație stufoasă și greu de pus în practică și cu amenzi foarte mari, în cazul unui număr foarte ridicat de contravenții. Ei se dezvoltă rapid, iar noi…” – aici vorbeam cu un transportator destul de mare, însă și frustrarea lui a atins o limită.
La prima vedere, cei cu relații sunt „vulturii” business-ului românesc. Ceilalți încearcă să se strecoare cât mai neobservați. Pe principiul „aquila non capit muscas”, asistăm, aparent, la două lumi paralele – a vulturilor și a muștelor – care pot funcționa, ignorându-se în cea mai mare parte a timpului. Evident, implicațiile sunt profunde și mă întreb dacă ne permitem să le mai ignorăm.
Dacă accidentele numeroase în care sunt implicate vehiculele comerciale nu sunt de ajuns, și nici degradarea accelerată a infrastructurii rutiere… Odată cu intrarea în Schengen, vedem tot mai multe camioane din Ungaria, Polonia și chiar Spania. Este abia începutul, iar ceea ce urmează…
Cât de repede s-ar putea degrada lucrurile, sub presiunea unor transportatori cu costuri semnificativ mai mici și mult mai agresivi în a acapara orice contract, care ar putea veni într-un viitor nu foarte îndepărtat din Ucraina, Georgia…? Fără un control eficient, riscăm să pierdem evoluția frumoasă pe care a cunoscut-o, în ultimii ani, transportul românesc, și nici măcar transportul domestic nu ar putea fi ferit.
Acum ar fi momentul să dăm câteva soluții (propuneri legislative sau administrative) pentru îmbunătățirea situației… pentru un control eficient și corect… Iarăși?!
Acum mai bine de 20 de ani, făceam o „vizită de lucru” la o agenție ARR din vestul țării. A fost o experiență interesantă și ar fi multe de povestit, însă mă voi rezuma la faptul că… oamenii de acolo nu aveau hârtie pentru imprimantă, și nici nu primeau fonduri pentru acest gen de achiziții. Totuși, pentru că trebuiau să funcționeze, apelau la transportatori.
Probabil, sesizând privirea mea, pe care nu am reușit să o ascund, șeful de agenție mi-a explicat că apelau doar la anumiți transportatori. „Îi cunoaștem foarte bine pe cei care respectă regulile și, în consecință, oricum ar ieși bine, în cazul unui control. Doar la aceștia apelăm… la transportatorii corecți”, a spus el. La acea vreme, ARR asigura și controlul.
Am evoluat mult, de atunci, însă un lucru rămâne constant – inspectorii din cadrul instituțiilor care se ocupă de transport cunosc piața foarte bine… și pe operatori. Vrei o piață care să funcționeze corect? Nu trebuie decât să te asiguri că inspectorii sunt bine pregătiți și onești și, apoi, foarte important, să le dai libertatea să acționeze. Fără mașini și firme „intangibile”! Fără „vulturi”!
Și, dacă tot am ajuns în acest punct… de fapt, cred că mă deranjează cel mai mult că, după câteva decenii de economie de piață, încă avem mari dificultăți în a percepe corect „vulturii” și „muștele”.
Un om de afaceri care se ridică prin șpăgi și folosind incorect relații cu reprezentanți ai autorităților… își asumă riscul de a distruge afacerea „peste noapte”… și, eventual, ajunge în fața procurorilor DNA (când se sparge ulciorul). Nu știu în ce oglindă deformată ar putea acest om să fie comparat cu un vultur.
Pe de altă parte, am cunoscut mulți oameni de afaceri care construiesc cu răbdare și pasiune și fără compromisuri la capitolul legalitate. Nu sunt „muște” și mulți dintre ei au nevoie doar de o mică încurajare pentru a se înălța în zona business-ului mare. O promisiune care ustură – că vor fi protejați de infractori!
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
