Statisticile privind evoluția pieței de transport sunt grăitoare, în legătură cu perioada pe care o traversăm. Iar micii transportatori, cu flote de până în cinci camioane, sunt cei mai vulnerabili. Pe acest segment, numărul firmelor care ies din piață îl depășește pe cel al noilor intrați, iar birocrația tot mai stufoasă, alături de creșteri continue ale costurilor, descurajează și mai mult micii investitori. Amintim aici obligativitatea tahografului pentru mașini de sub 3,5 t, e-Transport, creșterea prețului la motorină și, în curând, TollRo…
La ora actuală, o evoluție firească și corectă de la zero la cinci camioane pare „misiune imposibilă” și probabil că nu poate avea în spate decât o perioadă de sacrificii intense sau… Știți cum se spune în afaceri: „Nu mă întreba cum am făcut primul milion!”. În transporturi s-ar putea traduce: „Nu mă întreba cum am făcut primele cinci camioane!”.
„Se mai face curățenie”, spun multe voci în piață. Evident, se întâmplă și acest lucru, mai ales că, pe acest segment, avem, firesc, și cel mai scăzut nivel de pregătire și, implicit, cele mai frecvente practici cu potențial de a „strica piața”.
Totuși, o „curățenie” prea intensă riscă să afecteze piața în ansamblu. Până la urmă, aici, în zona foarte mică, se află pepiniera din care apar viitoare afaceri solide și tot aici se reglează (măcar parțial) mecanismul care limitează creșteri speculative ale tarifelor de transport.
Pe segmentul mediu, între cinci și 50 de camioane, vedem cea mai interesantă evoluție. Aici, lucrurile cresc, în ciuda dificultăților din piață. De ce? Fără a avea pretenția că putem cunoaște toate amănuntele, sunt câteva aspecte pe care le-am identificat. În primul rând, discutăm de entități economice care merită luate în seamă – au istoric, cifră de afaceri, angajați…
Iar apoi apare acea împletire (sănătoasă, dacă nu se transformă în panică) între grija expeditorilor de a nu rămâne fără soluții de transport (chiar și atunci când piața o ia în jos) și dorința transportatorului de a realiza mulți kilometri, ceea ce îl face să rămână flexibil și, în general, gata să răspundă afirmativ la solicitările clienților.
Mai mulți mari expeditori îmi spuneau, la începutul anului, că secretul succesului lor va fi, în următoarea perioadă, „găsirea modalităților optime de a finanța micii transportatori”. Implicațiile acestei afirmații sunt extrem de complexe și, evident, nu au doar conotații pozitive.
Însă cel mai important aspect care împinge acest segment către o evoluție contrară restului pieței este „nemulțumirea”. Aici găsim cei mai mulți antreprenori afiliați la „clubul nemulțumiților”. Ei sunt cei care depun eforturi semnificative pentru ca lucrurile să meargă și gândesc strategii pentru a stabiliza rezultatele obținute, în ciuda haosului în care își desfășoară activitatea.
Ei visează la succes și visul lor este cu atât mai puternic cu cât știu că pot să îl obțină (uneori chiar reușesc, pe perioade scurte de timp) și tot ei sunt cei care nu abandonează, chiar dacă, adesea, își ratează țintele. Pentru unii, activitatea se transformă într-un joc care dă dependență, cu nopți nedormite și ani în care uită să își mai ia concediu…
Și apropo de concediu… nici aici lucrurile nu funcționează firesc. Pentru că, în afară de transporturile rutiere, puține activități au potențial mai ridicat de a deveni „găuri negre” din punct de vedere financiar atunci când sunt nesupravegheate. Astfel, un transportator care pleacă în concediu plătește de cel puțin două ori. Odată pentru sejurul ales, iar apoi pentru pierderile suferite la firmă, cât nu a fost acolo. Adesea, a doua plată este mai piperată.
Dar evoluția spectaculoasă a segmentului de mijloc nu ar trebui privită ca un semi-eșec, al unor oameni care nu reușesc să înțeleagă că succesul la care visează nu va veni, probabil, niciodată. Ci mai degrabă ca un succes al unor oameni care vor și pot să își controleze propriul destin (măcar din punct de vedere profesional) și, deși privesc cu realism eșecurile trecutului și le întrevăd pe cele viitoare, au învățat să își gestioneze propria nemulțumire și să o transforme în bateria care să le alimenteze energia de a merge înainte.
Citeam undeva că antreprenorul român are, în general, o mare problemă legată de capacitatea de a investi corect. Probabil din cauza educației și istoriei țării noastre, senzația neplăcută creată de pierderea a o sută de lei este mult mai mare decât bucuria de a câștiga o sută de lei. Poate este și aceasta o problemă – preferăm să limităm la maximum riscurile, chiar dacă, din această cauză, întârziem dezvoltarea și ratăm oportunități.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
