300 de zile fara spaga

Cu totii speram ca acest an sa fie unul mai bun si exista cateva semnale care ne indreptatesc sa afisam un optimism ponderat. Volumul de marfuri este in crestere fata de anul trecut, iar parcul de vehicule comerciale a scazut semnificativ in ultimii doi ani. Astfel, putem spera ca s-a atins acel echilibru care sa permita o activitate de transport sustenabila…

Pe de alta parte, este greu de anticipat o crestere semnificativa a tarifelor de transport care sa acopere scaderile din ultimii doi ani, dar si datoriile acumulate. Si sa nu uitam de cresterea pretului motorinei. In plus, trebuie avut in vedere faptul ca, astazi, obtinerea sumelor necesare investitiilor a devenit extrem de dificila. Astfel, cu un capital propriu diminuat sau inexistent, cu un cash flow mai mult de cat ingrijorator si un parc auto tot mai batran, multe firme risca in continuare falimentul, in ciuda palidelor semne de revigorare economica. Acestea sunt aspecte care ne fac sa intram in zona usor pesimista.

Apoi, incerci sa arunci o privire de ansamblu, sa uiti de dificultatile individuale.

Problemele par sa formeze o panza de paianjen care acapareaza tot. Lovitura era de asteptat, dar asta nu o face mai usor de indurat si cu atat mai putin acceptabila. La sfarsitul anului trecut, a fost publicat si comentat in presa generala un raport al Bancii Mondiale referitor la activitatea Ministerului roman al Transporturilor. Nu voi insista asupra continutului, dar concluziile sunt usturatoare: lipsa de strategie in domeniul transporturilor, infrastructura construita si intretinuta prea scump (mult mai scump decat in alte tari din Europa), sanse minime (practic zero) pentru a avea infrastructura decent care ni se tot promite, prea multi angajati, prea multe functii politizate, lipsa de performanta (lipsa de urmarire a obiectivelor si lipsa de responsabilitate)…

Raportul Bancii Mondiale continua intr-un limbaj elegant, tehnic, cu cateva recomandari…

Noua ne ramane, insa, crunta realitate. Nu aveam nevoie de nici un fel de raport pentru a sti ca asa stau lucrurile. Le traim in fiecare zi. Platim tot mai mult pentru…NIMIC.

Sigur, se vorbeste des despre ineficienta din sectorul de stat, despre faptul ca acolo lucreaza persoane mai putin competente si mai putin motivate. Dar haideti sa privim adevarul in fata! Exista o singura explicatie plauzibila si aceasta este legata de coruptie.

Un mesaj lansat pe internet incuraja oamenii sa nu mai calcetimp de trei zile in statiile de alimentare cu carburant, ca semn de protest fata de cresterea abuziva a preturilor la combustibil. Va dau o idee mai buna pentru a iesi din criza: nu trei, ci 300 de zile sa nu mai dea nimeni spaga. Este o provocare dificila. Sunt atatea lucruri cu care v-ati obisnuit, unele mai mici, altele… De la evitarea pierderii permisului pentru o greseala in trafic si pana la castigarea unei licitatii (cu ajutorul „comisionului“ de rigoare) sau la nerespectarea timpilor de conducere si odihna pentru soferi etc. Ar trebui sa renuntati la toate. Multi dintre dumneavoastra vor spune ca este imposibil, dar incercati sa priviti in viitor. Poate ca aceasta atitudine de a te „descurca“ evita anumite blocaje, dar pretul este pe masura – criza nu va trece nici in 2011, nici in 2012 si nici in 2015 … „capusele“ vor avea grija de asta. Nu pot sa nu ma intreb, in ce masura va mai apartin firmele pe care le-ati pus pe picioare, daca trebuie sistematic sa platiti „abonamente“ menite sa asigure pasivitatea unor functionari?

Acesta este pesimismul crunt.

Dar poate ca nu este inca totul pierdut. Incercati sa zambiti, am ajuns in 2011.

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.