O scurtă inspecție a camionului, după care urcă în cabină. Pornește motorul și își începe prima cursă. Este ora trei dimineața și în următoarele trei luni acesta va fi programul zilnic – în Normandia a început campania la cereale.
George este patronul unei firme de transport din Franța. Astăzi are 67 de ani. Și-a vândut majoritatea camioanelor, dar a păstrat totuși două. Este pensionar însă continuă să conducă, iar în lunile de vară intră în programul intens pentru a asigura transportul de cereale de pe intinsele ferme din Normandia către port.
„Aha!” Veți spune. „Sigur, în Franța, poți întâlni un asemenea cult pentru muncă. În România este greu de crezut că munca mai satisface pe cineva. Șoferii fură de la patroni în speranța de a deveni ei înșiși patroni. Și apoi angajează șoferi, fiind furați la rândul lor.”
Este adevărat că mulți șoferi încearcă să pornească pe cont propriu, dar șansa dezvoltării este extrem de mică în ultimii ani. Cei mai mulți ajung să muncească mai mult decât atunci când erau angajați, au bătăi de cap la care cu greu fac față, iar veniturile sunt doar cu puțin mai mari. Și totuși, aproape toți sunt mulțumiți de alegerea făcută. Au în sfârșit sentimentul că muncesc.
Dar ca angajați nu munceau?
Din păcate, lucrurile s-au degradat tot mai mult în România. Sau dezumanizat.
Conflictul dintre șoferi și patroni a atins culmi greu de imaginat.
Sunt șoferi care, după ce își dau demisia sau sunt dați afară, reclamă firma la toate instituțiile la care se pot adresa – DNA, Parchet, ISCTR, ITM… Și, după câteva luni, încearcă să se angajeze la aceeași companie. Alții fură toată motorina din rezervor și apoi spun că au fost jefuiți, deși sistemele de fleet management le demonstrează clar vinovăția. Sunt șoferi care alimentează cât pentru două rezervoare de camion, folosind cardul companiei, iar sistemul GPS arată camionul în cu totul altă parte a țării. Sunt mărfuri care dispar în plină zi și șoferul susține că nu știe cum s-a întâmplat, deși respectiva încărcătură nu putea fi manipulată decât cu motostivuitorul. Sunt șoferi care nu mai merg la muncă, fără nici un motiv, dar pretind să primească în continuare salariul. Și acestea sunt doar câteva cazuri mărunte – chestiuni de fiecare zi.
Se vor găsi, bineînțeles, șoferi care să mă critice pentru acest editorial – iar dau vina pe șoferi!
Mă grăbesc să le răspund anticipat. Nu! De această dată dau vina pe patroni, care au permis ca lucrurile să se degradeze atât de mult. Dau vina pe clienții de transport, care, în beția reducerii costurilor legate de transport, au permis lucruri care nu trebuiau permise, pe principiul că transportatorul poartă răspunderea. Dau vina pe autorități care nu au făcut nimic pentru a încuraja legalitatea și normalitatea și practic, în loc să încurajeze „cultul muncii“, au lăsat ca tot mai mulți români să se închine la zeul hoției și al lenii.
Aș vrea să pot da niște sfaturi. Să spun că o mai bună informare a fiecărui angajat în privința activității firmei poate crește motivarea. Că încă se mai poate salva ceva și partea neagră poate fi izolată… Însă realitatea este că suntem în plin război și concilierea este greu de întrezărit.
Îmi tot vine în minte un film pe care l-am văzut cu câțiva ani în urmă: Con Air – Avionul condamnaților. Mai mulți deținuți periculoși reușesc să pună stăpânire pe avionul cu care erau transportați, iar agenții FBI îi căutau cu elicoptere înarmate cu rachete pentru a prelua controlul asupra avionului sau a-l doborî.
Sunt rare scenele în care deținuții sunt cu adevărat antipatici. În schimb, produce multă frustrare stângăcia agenților guvernamentali. Sigur, la final, Nicolas Cage salvează situația.
Am însă o veste tristă – Nicolas Cage nu este disponibil pentru România.
Mă întreb cine mai are curaj să transporte mărfuri în țara noastră, contractând „agenții federali“ pentru transport, dar încărcând marfa în „avionul condamnaților“. În ciuda rachetelor de pe elicopterele „agenților“ sunt puține șanse ca marfa să ajungă întreagă la destinație. Sigur, exagerez cu această comparație… Dar nu foarte mult.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
