Aceeași cursă ca de fiecare dată – încărcarea dintr-un depozit din Belgia și descărcarea într-un depozit din Marea Britanie. Însă, de această dată, la un control în graniță, este descoperită marfă de contrabandă în camion.
Șoferul este reținut, camionul sechestrat și urmează luni de zile de comunicări frustrante cu autoritățile. În ciuda faptului că șoferul a recunoscut că era unicul responsabil pentru respectiva marfă și a explicat când, cum și de către cine fusese racolat, firma de transport ajunge să plătească amenzi care totalizează peste 100.000 de euro.
Să uităm, pentru o clipă, că lucrăm în industria de transport. Să ne gândim la o companie oarecare, cu angajați care primesc constant peste 2.000 și chiar peste 3.000 de euro lunar. Cu asemenea sume, acești angajați reprezintă, cu siguranță, o adevărată elită, care asigură venituri substanțiale companiei.
Cum te-ai comporta cu asemenea angajați? Te-ai asigura că au tot ce le trebuie să continue să facă cât mai bine ceea ce fac. Ai asigura un suport optim, pentru a nu risca să îi faci să piardă vremea cu aspecte neproductive. Te-ai asigura că sunt la curent cu toate informațiile necesare activității lor.
Și apoi… pentru că vrei să îi păstrezi în companie și să nu riști să plece la concurență, ai implementa un set de măsuri pentru fidelizare – o atmosferă de lucru plăcută, provocatoare, confortabilă, sigură și, în măsura posibilităților, adaptată pentru fiecare angajat în parte. Și, foarte important – un proces continuu de pregătire. Merită toate aceste eforturi pentru asemenea angajați de elită!
Și acum, ne întoarcem la transporturi. Venituri lunare de peste 2.000 de euro sunt o normalitate pentru șoferii de camioane, dar sunt ei o elită? Plătiți la fel, tratați la fel și „încurajați” să își țină problemele pentru ei. Principiul omniprezent este evident: „taci și înghite”, că doar pentru asta ești plătit atât de bine.
Și apoi vin soluțiile moderne de management și supraveghere… În beția abundenței de informații, rapoarte și indicatori de performanță, cine mai are nevoie de oameni? S-au creat în jurul camioanelor veritabile ecosisteme, care, aparent, controlează totul, iar șoferul… Un simplu executant care ar face bine să nu se abată un milimetru de la ceea ce i se transmite. Camionul a devenit păstorul, iar șoferul oaia!
Nu știu ce părere aveți voi, dar eu sunt sigur că o „oaie” nu se poate încadra în categoria „elită”, oricât de bine ar fi hrănită.
Profitul pentru o companie de transport rezultă în urma unui cumul complex de elemente, cu un grad ridicat de volatilitate. Și am să mă limitez doar la trei aspecte – accidente, amenzi, furturi. Sunt esențiale în balanța profit/pierderi și sunt în gestiunea directă a șoferilor.
Și totuși, încurajăm pe scară largă nepăsarea, neatenția, neimplicarea șoferilor, chiar și prin faptul că îi plătim pe toți la fel. Când și de ce s-a transformat diurna din principalul avantaj competitiv, în factor de risc major?
Nu are niciun rost să ne mințim singuri. Sunt extrem de multe „oportunități” pentru șoferi, care pot valorifica cu ușurință „pe cont propriu” camioanele pe care le conduc. Iar ispitele așteaptă la tot pasul – în depozitele obișnuite, în parcările pentru camioane de pe principalele rute de transport… chiar și printre angajații firmelor de transport.
Iar autoritățile, deși știu despre acest fenomen, care ia proporții, preferă să sancționeze firmele de transport – este mai simplu, este la îndemână, creează aparența combaterii fenomenului și a recuperării prejudiciului. Se merge pe principiul că firma este cea care ar fi trebuit să își ia toate măsurile de precauție.
Însă firma despre care povesteam la începutul editorialului… este una dintre cele care pune foarte mult accent pe securitate și are implementate proceduri și sisteme la un nivel pe care îl vedem la foarte puține companii. Și totuși nu au fost îndeajuns.
Încărcarea mărfii ilicite se făcea în același depozit cu cel unde se încărca marfa corectă. Astfel, nicio alarmă și niciun semnal de suspiciune nu s-au activat. Pentru că oricât de multe sisteme ai instala, șoferul rămâne principalul actor și trebuie să te poți baza pe el.
Și da, nu poate fi doar o chestiune de bani. Oricât de bine ar fi plătit… la o singură trecere cu marfă ilicită, un șofer primește în mână de la 5.000 de euro în sus (5.000 de euro este doar pentru un palet).
Nu ar fi mai bine să ne întoarcem la o abordare normală: camionul este oaia și șoferul păstorul?
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
