Viata este o continua insiruire de intrebari, la care ne straduim sa gasim raspunsurile corecte. Raspunsul este important, insa calitatea vietii este influentata in primul rand de intrebare…
O stire interesanta a aparut cu cateva zile in urma: un director din cadrul Ministerului Transporturilor a fost declarat incompatibil de catre Agentia Nationala de Integritate in legatura cu examenele pentru obtinerea atestatelor. Rationamentul ANI este dezarmant – nu poti autoriza institutele de formare profesionala si apoi sa primesti bani de la acestea ca examinator. Dar oare angajatii ANI nu stiu ca la noi, in Romania, asa se procedeaza… de ani de zile? Pur si simplu, Ministerul Transporturilor isi „premiaza“ o parte dintre angajati, desemnandu-i sa ia parte la examenele pentru obtinerea atestatelor in transporturi, unde, in mod traditional, institutele platesc acest serviciu. Este deja o cutuma, un obicei acceptat de o larga majoritate a examinatilor si a institutelor de formare profesionala, este normalitatea… doar ca nu este compatibila. Este un precedent care merita atentia noastra. Am comentat cu alte ocazii functionalitatea slaba a actualului sistem de pregatire profesionala in transporturi. Insa acum apare dovada ca un comportament acceptat de majoritatea pietei, inclusiv de catre autoritati, nu presupune neaparat ca este legal. Rareori au aparut asemenea situatii in transporturile romanesti, insa, dupa cum stau lucrurile, este de asteptat o intensificare a „fenomenului“. Controalele pe zona anticoruptie si antifrauda fiscala sunt tot mai numeroase si mai „agresive“. Nu numai angajatii statului au aceste probleme. Avem numeroase exemple care au intrat sau au mari sanse sa ajunga in „incompatibilitate“: problema inca neelucidata a diurnelor pentru soferi; plata in legatura cu kilometrii parcursi; obtinerea atestatelor fara participarea la cursuri… Situatia este cu atat mai grava cu cat sunt numeroase persoane care considera ca este mai bine asa. De curand, un sofer imi explica cat de rau este sa fii platit cu salariu fix pe luna, adica respectand legea – „la acele firme, esti muncit foarte tare“, spunea el. Iata o intrebare importanta in contextul actual din tara noastra: cum facem sa devenim compatibili? Este extraordinar cat de bine se clarifica relatia viitoare dintre autoritati si mediul privat in fata acestei intrebari. Este evident faptul ca pasi trebuie realizati din ambele directii – legea trebuie sa intre intr-un cadru functional, iar firmele vor creste eforturile pentru „legalitate“. Iar controlul… Acesta a capatat rolul principal, fiind principalul raspunzator pentru un eventual esec. Asa cum vad eu lucrurile, controlul ar trebui sa aiba in vedere in primul rand eliminarea formelor de concurenta neloiala, care au atins cote extrem de complexe si perverse. Abia apoi putem spera sa mergem mai departe, in mod moral si legal – cum facem sa ne fie mai bine noua, familiei noastre, angajatilor… si mai departe… clientilor, furnizorilor… si daca ajungem cu adevarat puternici…, incepem sa ne gandim inclusiv la clientii clientilor si furnizorii furnizorilor…
Am mers, oare, prea departe?
15
