Credeți că AI ar putea înlocui marii decidenți din administrație, politici publice, poliție sau afaceri interne? Oare instrumentele AI ar putea fi imparțiale și să ia cele mai oneste și nepărtinitoare decizii pentru cetățeni, neavând emoții, ci doar algoritmi?
O întrebare similară și-au pus și trei cercetători din cadrul Universității din București, respectiv Universității din Antwerp, Belgia (Ghițuleasa, Iordache și Corcaci, 2025), care și-au propus o analiză comparativă a discursului în dezbaterile purtate între 2015-2025, pe o platformă online, privind înlocuirea guvernanților cu AI.
Dacă în primele discursuri AI era privită ca o entitate aproape magică, beneficiind de încredere ridicată în raport cu factorul uman „coruptibil ontologic”, în cele din urmă această încredere a scăzut considerabil.
Aceasta relevă tot mai mult temeri bazate tocmai pe „ontologia AI”, precum: este creată de oameni, care pot fi corupți; este controlată de oameni, care pot fi corupți; poate fi piratată de oameni, care sunt corupți; poate fi creată pe baza datelor incomplete, incorecte, false sau părtinitoare.
Foarte mulți au recomandat utilizarea AI mai mult ca un instrument de consiliere și de sprijin, controlat de oameni prin instrumente democratice.
De asemenea, în vreme ce, în primele argumente, posibilitățile umane de a controla corupția erau aproape nule, discuțiile făcând deseori apel la fabulații, ultimele postări au arătat o încredere crescută în posibilitățile noastre raționale de a gestiona fenomenul.
Acestea invocă o serie de soluții concrete și recunoscute în lupta anticorupție, precum: măsuri preventive anticorupție, soluții juridice, întărirea justiției și a instituțiilor implicate.
Ca specialist anticorupție, am recunoscut imediat măsurile multidisciplinare consacrate în domeniu și, chiar dacă participanții susțineau poziții opuse, discursul se menținea pragmatic, în zona rațională, de identificare a unor soluții concrete.
De altfel, îmbunătățirea în sine a sistemelor generează prevenire, în special prin: creșterea eficienței și rapidității, organizării, transparenței și controlului, respectiv prin reducerea contactului uman.
Filozofia samurailor
În altă ordine de idei, încă din adolescență am apreciat filozofia de viață a unor străvechi luptători japonezi, care spunea că dezvoltarea măiestriei vizează trei grade de evoluție:
• I – rezolvarea problemelor și a situațiilor critice apărute (lupta propriu-zisă, combaterea),
• II – prevenirea conflictelor și a situațiilor de criză,
• III – eficientizarea tuturor sistemelor.
Cu alte cuvinte, prevenirea ar putea elimina crizele, iar eficientizarea ar putea elimina atât nevoia de prevenire, cât și posibilitatea apariției crizelor, garantând fericirea.
Nefiind japonezi, de cele mai multe ori ne raportăm la prevenire ca la o „Cenușăreasă”, fără nimic special care să atragă atenția sau care să suscite simțurile ori adrenalina, ea asigurând ,,doar” normalitatea…
Ea nu ne incită ca filajul, interceptarea, capturarea sau anchetarea infractorilor, pentru că face să nu mai fie nevoie de aceste desfășurări de forțe: integritatea se manifestă firesc, tocmai acolo unde oamenii erau tentați înainte să riște…
Intervenția se impune când deja au apărut dezechilibre majore, care trebuie refăcute imediat, ori… sunt de natură a le provoca! Mai bine, preveniți!
Reiterez atât importanța sistemelor, cât mai ales a diferiților arhitecți ai acestora, care pot face să pară firești atât integritatea, cât și corupția. Până la urmă, și AI poate fi coruptă…
Ciprian GHIȚULEASA
comisar-șef de poliție
ofițer de prevenire a corupției
Direcția Generală Anticorupție
