Pe muchie de cutit

As vrea sa pot spune ca piata de transport a ajuns „pe muchie de cutit“ o data cu noile probleme aparute. Cum ar fi diurna acordata soferilor sau salariul minim in Germania. In realitate, insa, in acest domeniu se merge de multa vreme la limita. Putem spera ca, in mod decent, Ministerul Finantelor si Guvernul vor ajunge la concluzia ca firmele de transport nu trebuie sanctionate pentru diurnele acordate soferilor in ultimii ani. Pe de alta parte, este de asteptat ca nivelul maxim neimpozabil sa scada pe viitor. Legat de Germania, avand in vedere reactia venita si din partea altor state, este de asteptat ca toata aceasta poveste sa se transforme intr-un regulament european, care sa ofere un anumit nivel de stabilitate si consecventa la nivelul UE. Din nou, decent. Insa fiecare noua piedica, chiar si foarte mica, pusa in calea transportatorilor inseamna un nou efort financiar direct si, indirect, un si mai mare efort birocratic. „Oamenii cu actele“ devin din ce in ce mai importanti, pe masura ce munca lor devine tot mai stufoasa, iar acuratetea tot mai necesara. Chiar daca nu produc nimic in mod direct, amenzile sunt atat de mari incat, in mod perfect justificat, angajatii de pe aceste pozitii vor solicita o retribuire corespunzatoare. Bineinteles, toate aceste costuri suplimentare se vor regasi in tarifele de transport… sau nu. Stim cu totii ca exista o concurenta puternica in acest domeniu. Dar stim, de asemenea, ca o parte din aceasta concurenta (mare parte) este reprezentata de cei „fara reguli“. Sunt greu de controlat si probabil imposibil de educat. Sunt cei care „dau in bariere“ pe autostrazile din Franta si fura motorina in parcari de la colegii de breasla. Sunt cei care au dezvoltat mecanisme prin care sa nu plateasca mai nimic catre bugetul de stat. Daca ar fi sa definim ce inseamna a fi pe „muchie de cutit“, reteta este convingatoare. Tot mai multe reguli emise pe plan european, autoritati nationale blocate in decizie si actiune si un nivel foarte consistent de concurenta neloiala. Intotdeauna a fost asa, dar acum muchia s-a ascutit. La ora actuala, Romania a intrat intr-o noua etapa de teama. Teama de a actiona, teama de a lucra cu cineva care este posibil sa dispara peste noapte (cel mai probabil din cauza unui dosar de coruptie sau evaziune fiscala), teama de a fi vulnerabil indiferent de masurile de precautie luate. Se discuta despre noul cod fiscal si ma intreb daca nu cumva cea mai buna metoda, de fapt, singura, de a imbunatati situatia ar fi scaderea cotei de TVA pentru transporturi. Din pacate, nici macar nu s-a solicitat acest lucru. Bineinteles, nu era momentul…

Pentru zona concurentei neloiale, TVA reprezinta, de fapt, profit, insa cum ai putea sa nu lucrezi cu acesti transportatori, doar sunt cei mai ieftini…?

Impreuna miscam lucrurile!

Radu BORCESCU

radu.borcescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.