Președintele Klaus Iohannis a anunțat, în seara de 14 martie, că va decreta starea de urgență, începând din 16 martie, în contextul pandemiei cu coronavirus.
Decizia șefului statului a fost făcută publică imediat după învestirea noului Guvern Orban, votat în procedură de urgență în Parlament, în 14 martie.
Amintim că țări vecine, Bulgaria și Ungaria, au declarat deja stare de urgență.
„Am decis să decretez stare de urgență la începutul săptămânii viitoare. Această stare de urgență va face posibilă alocarea de noi resurse importante pentru gestionarea crizei. În acest fel, Guvernul va avea posibilitatea să aloce mai mulți bani domeniului sănătății, mai mulți bani pentru medicamente, mai mulți bani pentru aparatura medicală absolut necesară. În același fel, această situație va permite să se realizeze achiziții într-un timp foarte scurt, cu proceduri simplificate, punând astfel la dispoziția Guvernului toate instrumentele necesare pentru a gestiona în modul cel mai eficient criza generată de coronavirus”, a declarat Iohannis, la Palatul Cotroceni.
Responsabilitatea gestionării măsurilor în perioada stării de urgență revine, în principal, Ministerului de Interne.
Vor restrânse, timp de 30 de zile, drepturi garantate de Constituție.
Astfel, autoritățile pot limita sau interzice circulația vehiculelor sau persoanelor în anumite zone, să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuire a carburanților, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice, să dispună raționalizarea alimentelor și a altor produse de strictă necesitate sau să interzică circulația rutieră, feroviară, maritimă, fluvială și aeriană pe diferite rute.
Starea de urgență este reglementată de articolul 93 al Constituției României, dar și de OUG nr. 1/1999.
Potrivit articolului 93 din Constituţie – “Măsuri excepţionale”:
„(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. (2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.”
Dacă Parlamentul încuviințează această stare de urgență, cadrul legal după care vor funcționa lucrurile este dat de OUG 1/1999.
Starea de urgență, pentru cel mult 30 de zile
Starea de urgență decratată de șeful statului se poate impune pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
Responsabilul de gestionarea măsurilor, în cazul instituirii stării de urgență, revine, în principal, Ministerului de Interne.
Articolul 20 al OUG 1/1999 prevede următoarele:
„Pentru aplicarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, precum și a măsurilor prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență, autoritățile civile și militare au următoarele atribuții și răspunderi:
- a) să întocmească planurile de acțiune și planurile de ridicare graduală a capacității de luptă, în conformitate cu ordinele și instrucțiunile proprii;
- b) să dispună depunerea temporară a armelor, munițiilor și materialelor explozive aflate asupra populației și să procedeze la căutarea și ridicarea lor; la încetarea măsurii excepționale, acestea vor fi înapoiate celor în drept să le dețină; să dispună închiderea temporară a societăților care comercializează arme și muniții și să instituie paza acestora;
- c) să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore și să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulație;
- d) să efectueze percheziții oriunde și oricând este nevoie;
- e) să efectueze razii;
- f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a manifestațiilor sau marșurilor;
- g) să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgență persoanele a căror prezentă nu se justifică;
- h) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcțiile și în zonele stabilite și să țină evidența acestora;
- i) să protejeze informațiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informațiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgență, cu excepția celor referitoare la dezastre, se dau publicității numai cu avizul autorităților militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura și de forma de proprietate; sunt obligate să transmită; cu prioritate, mesajele autorităților militare, la cererea acestora;
- j) să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuire a carburanților, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
- k) să suspende temporar apariția sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune;
- I) să asigure paza militară a sediilor autorităților publice centrale și locale, a stațiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, de radio și de televiziune, precum și a unor agenți economici sau obiective de importanță națională; când situația impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie și apă potabilă, după caz;
- m) să dispună raționalizarea alimentelor și a altor produse de strictă necesitate;
- n) să emită ordonanțe militare;
- o) să interzică circulația rutieră, feroviară, maritimă, fluvială și aeriană pe diferite rute;
- p) dreptul de a ordona unităților Ministerului de Interne competente să efectueze rețineri pe timp de 24 de ore. Arestarea persoanei reținute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat”.
