Anul acesta, o data cu dificultatile economiei mondiale, care se manifesta din plin si in Romania, a iesit in evidenta surplusul general in care traiam. Prea multe bunuri de consum, prea multe importuri, prea multe masini si, de ce nu, poate prea multi transportatori. Chiar daca tara noastra nu este nici pe departe cel mai potrivit exemplu
pentru consumul cu puternice accente de risipa, am participat si noi, intr-o anumita masura, la “efectele colaterale“ ale prosperitatii.
Au aparut numerosi intreprinzatori, mici si mari, al caror castig (adesea foarte consistent) s-a bazat pe a specula consumul exagerat de pe majoritatea sectoarelor economice. Poate pe moment, aceste entitati au adus o anumita valoare, dar pe ansamblu discutam doar de imbolduri suplimentare, care ne-au aruncat in groapa unde am ajuns astazi. Dorinta aproape obsesiva de a cunoaste o continua dezvoltare, intr-o viteza ametitoare, cu cifre de afaceri care se dublau de la an la an, cu acaparari cat mai consistente de cota de piata a insemnat construirea unui colos cu picioare de lut. Cine se putea gandi ca nu o sa reziste, cine isi permitea sa se opreasca din cursa dezvoltarii pripite? Ar fi ramas in urma, la marginea economiei „infloritoare“, privati de incasarile fabuloase asigurate de „surplus“. Dosarele se completau rapid, iar semnaturile de pe documente erau mai importante decat persoanele pe care le reprezentau. Cifrele mai importante decat oamenii, birocratia mai apreciata decat viata reala… La televizor, una dintre stirile despre criza economica se referea la faptul ca britanicii au inceput sa cultive in gradinile lor legume in loc de flori. Nu cred ca a ne apuca de cultivat pamantul din fata blocului sau din curtea vilei (dupa caz) reprezinta solutia actualelor probleme. Dar putem sa redevenim stapani pe noi insine, pe instinctele noastre, pe calitatile si cunostintele dezvoltate. Putem si trebuie sa apreciem lucrurile in intreaga lor complexitate. Un tarif mic poate ascunde riscuri invizibile la prima vedere, o dobanda atragatoare nu reprezinta neaparat cea mai buna finantare, iar discounturile neasteptate nu inseamna ca trebuie sa te grabesti sa cumperi. Afacerile trebuie dezvoltate avand la baza plus-valoarea pe care o poti oferi unui partener si societatii in ansamblu. Calitatea si, implicit, specializarea vor juca un rol determinant si, in acest context, cea mai sigura forma de dezvoltare este aceea a parteneriatelor pe termen lung. O dezvoltare mai lenta, insa mult mai solida. Astazi, putem alege, si putem face asta cunoscand oamenii din spatele afacerii si raspunzand la o intrebare simpla: vreau sa mai lucrez cu acel om si peste zece ani?
Radu BORCESCU
