Care credeţi că este motivul principal pentru care nu se poate ajunge la unitate în mişcarea patronală din transporturi?
a. Orgoliul unor persoane, care vor cu orice preţ să iasă în evidenţă
b. Interesul unor persoane care folosesc patronatul în scop personal, pentru influenţă şi/sau bani.
c. Lipsa de maturitate a pieţei – transportatorii nu reuşesc să comunice coerent între ei.
Pesimism sau realism?
La finalul anului 2013, cel mai mediatizat eveniment din transporturi a fost, fără îndoială, protestul operatorilor de marfă din decembrie. Considerat de unii ca ultima şi unica soluţie pentru relansarea discuţiilor cu autorităţile, privit cu reticenţă de către alţii ce au considerat că momentul nu este potrivit, acest eveniment a reuşit să atragă încă o dată atenţia asupra problemelor din acest sector de activitate. A reuşit sau va reuşi să rezolve ceva? Întrebarea lunii trecute a ridicat această problemă: „Credeţi că protestul din decembrie va avea urmări pozitive în legislaţia de transport pentru mediul privat?“ Răspunsurile nu lasă loc pentru prea multe interpretări. Doar 18% au răspuns DA, în timp ce 82% au spus NU. Trăim oare într-un pesimism general, în care, indiferent ce se întâmplă, este rău? Sigur, au fost discuţii legate de dimensiunea protestului, de numărul mai mic decât cel scontat al participanţilor. Dar trebuie avut în vedere faptul că nimeni (nici măcar protestatarii) nu îşi doreşte blocarea drumurilor pe termen nedeterminat sau întreruperea furnizării de mărfuri la nivel naţional. Iar dacă nici în urma unui protest nu mai există speranţa unei schimbări în bine, atunci transportatorii au intrat aparent într-o zonă a izolării, cu foarte mici şanse de a influenţa legislaţia, chiar şi cea care priveşte strict transporturile. Practic, acesta pare să fie mesajul majorităţii transportatorilor, printre care şi cei 82% care au răspuns negativ la întrebarea lunii trecute.
