Se tot vorbeste despre primele semne de redresare economica in tarile occidentale. Cand auzi asemenea stiri, nu te poti abtine de la o emotie, care, macar pentru o secunda, te domina iar sperantele renasc… Apoi, te intorci la logica. Acele palide semne de redresare au aparut dupa mult timp in care au fost puse in aplicare metode costisitoare de stimulare a economiei. Miliarde de euro au fost disponibilizate pentru a readuce macar acel dram de speranta fara de care consumul nu are nici o sansa sa creasca. Iar de aceste programe anticriza, au beneficiat persoane care, la randul lor, dispun de o putere economica individuala semnificativa.
În concluzie, este vorba despre state bogate, cu cetateni bogati. Ce se intampla cu tarile mai sarace? În Romania, statul nu disponibilizeaza fonduri „anticriza“, ci imprumuta sume fabuloase pentru a carpi (fara succes) gauri. Ultimele lasate pe lista platilor sunt, bineinteles, firmele private, fie ca este vorba despre TVA de recuperat, lucrari deja prestate sau subventii.
Oare nu tocmai de la mediul privat se asteapta salvarea, nu firmele private sunt cele care trebuie sa alimenteze bugetul de stat si sa-si pastreze angajatii, mai ales atunci cand statul nu mai poate face acest lucru? Am considerat ca perioada dificila pe care o traversam are macar o latura pozitiva – piata se va curata de „uscaturi“. Dar pentru asta era nevoie ca statul sa devina un partener real, un factor de echilibru pe piata. Transporturile romanesti au suferit intotdeauna din cauza asa numitei concurente neloiale. Nici o firma de transport, mare sau mica, nu poate face fata, in conditiile in care functioneaza legal, presiunii exercitate de catre cei care nu platesc impozite, dau salarii la negru, nu au roviniete, nu au licente, merg cu suprasarcina… Va disparea spaga vreodata? Legislatia romaneasca a fost facuta aparent intentionat pentru a nu permite nimanui sa functioneze perfect legal.
Nerespectarea normelor elementare de siguranta rutiera, distrugerea infrastructurii rutiere, functionarea fara documente, evaziunea fiscala sunt motive pentru care transporturile au mers si vor continua sa mearga in deriva, chiar si dupa terminarea crizei.
Din pacate, proiectele legislative ce trebuiau aprobate sunt tergiversate la nesfarsit, controlul pare mai degraba interesat de amenzile acordate si spagile aferente, decat de asigurarea unui mediu concurential, iar „uscaturile“ supravietuiesc si trec peste criza mai usor decat cei corecti.
Ne vom bucura atunci cand, odata trecuta criza in Vest, investitorii isi vor intoarce fata si catre Romania, pe care o vor gasi mai dornica decat niciodata sa isi recunoasca statutul de piata de consum si nimic mai mult.
Segmente importante din piata transportului vor putea fi inghitite atunci de catre companii straine. Ce nu au reusit barierele internationale (CEMT-urile, legislatia unica europeana, normele de poluare si chiar criza economica) vor reusi sa-si faca romanii cu mana lor, prin incurajarea ilegalitatii si sanctionarea, mascata sau nu, a celor ce se incapataneaza sa ramana legali.
Cu siguranta ca va trece criza economica, insa, daca acest lucru se va intampla de la sine, sau, mai exact, doar prin actiunile intreprinse de entitati din afara Romaniei, va exista un pret de platit!
Radu BORCESCU
