Accident

Azi, la stiri, am aflat ca pe undeva prin Moldova, o ambulanta care transporta doua gravide a fost implicata intr-un accident intr-o intersectie, cu un autoturism condus de un incepator. Cat timp cei doi soferi se certau pe declaratii, una dintre gravide a nascut un baietel.

Daca as fi fost tatal copilului cu pricina si as mai fi apartinut si unei anumite etnii, eu l-as fi numit “Accident“. La atitia Pardaliani (ce Pardaillan, terminati-va!), Barcelone, Mercedeze, Lisabone si Semafori, un Accident, acolo, ce mai conteaza! La mintea astora care se ocupa cu inregistrarea numelor persoanelor nou nascute, nu exista nici o diferenta intre un nume ca Stefan, Dumitru sau Ilie si Borna Kilometrica, Traversa, Chepeng, Tzumpiloi sau Aifel. De la turnul ala din Paris, ce credeati, ca doar nu din imaginatia bolnava a unei natii care devine pe zi ce trece mai agramata si mai tampita! Poftim? N-am voie sa zic sau sa scriu “tampit“?! A, nu e corect politic! Of course! Da’ sa ma intalnesc zi de zi cu realitatea jegoasa promovata de media romaneasca este corect politic?!

Va intreb acum la modul cel mai serios: ce ma intereseaza pe mine ca un tip se deplaseaza in dorul lelii cu ambulanta in care are doua gravide, dintre care una intrata in travaliu, nu acorda prioritate unui incepator, desi acesta intrase in intersectie pe verde, iar el nu avea semnalele acustice si vizuale puse in functiune, se ciocneste cu acesta si se rastoarna? Sau ca avea semnalele in functiune, incepatorul nu l-a vazut si bla, bla, bla…

Chiar nu exista un sistem de monitorizare a semnalizarilor folosite de ambulante in diversele situatii in care se deplaseaza? Ceva, cam ca bonul de casa al tahografelor digitale, inregistrat pe un soft la bordul masinii si care sa poata fi vizualizat atunci cand e nevoie. Tehnologia exista, tahograful digital, cardul etc… Doar vointa lipseste. Si atunci n-am mai avea atatea discutii cu a fost sau n-a fost…

Sau ce ma intereseaza pe mine ca Gogu al Trandafirei s-a simtit tradat in amor si s-a aruncat de la nu stiu care etaj al nu stiu carui bloc? Sau ca nu stiu ce cretin se urca pe un stalp si ameninta ca se arunca mobilizand pompierii, SMURD-ul, jandarmii, politia, primarul, consilierii si vreo doua milioane de gura casca plus toate televiziunile? Daca ar fi dupa mine, eu l-as invita sa se arunce si sa termine cu circul! De altfel, am si facut-o o data de fata cu o gramada de martori, atunci cand un zapacit se urcase pe o macara langa sediul nostru din 1 Mai si ameninta ca se arunca in gol. Cum eu abia venisem dintr-o cursa si trebuia sa plec urgent intr-o alta si pierdeam timpul blocat de multimea de gura casca stransa ca la urs, i-am strigat respectivului ca-i fac personal loc sa se arunce, numai s-o faca, pentru a ne putea vedea fiecare de treburile lui mai apoi. Rezultatul? Omul s-a dat repede jos de pe bratul macaralei si s-a dus direct la politistii care se rugasera pana atunci cu cerul si pamantul de el ca nu cumva sa sara. Concluzia este una extrem de logica: fratilor, cine vrea sa se omoare n-are nevoie de martori! O face si gata!

Cai putere si tupeu

… Numai ca eu nu despre derbedeii astia exhibitionisti vreau sa vorbim acum, ci despre cei care, auzind de multi cai putere si de mult tupeu, provoaca accidente in care mor, de multe ori, oameni nevinovati… Zilele trecute, ma duceam sa-mi fac cumparaturile la un supermarket. De la Salajan si pana la intersectia cu Bulevardul 1 Decembrie, un Opel visiniu cu numar de Sibiu, inscriptionat cu fel de fel de reclame la cafea, a depasit tot ce-i statea in cale, deplasandu-se de pe o banda pe alta in dispretul tuturor legilor. Pe locurile din fata, atat soferul cat si cel din dreapta vorbeau de zor la telefoane. In intersectia de la Trapezului, toata lumea oprise pentru acordarea prioritatii de dreapta celor care veneau dinspre Policolor. Toata lumea! Cu exceptia tipului cu numar de Sibiu, care a virat la stanga asa cum mersese si pana atunci, adica fara sa se asigure, in viteza, vorbind in continuare la telefon si fara macar sa se gandeasca vreo secunda la faptul ca trebuie sa acorde prioritate, iar ceea ce era normal sa se intample s-a intamplat! Un Passat argintiu care venea, da’ venea!, dinspre Policolor, pe banda din mijloc, i-a tras una de i-au zburat pana si lamelele stergatoarelor de parbriz, usa din dreapta spate s-a indoit peste canapea, stalpul din mijloc s-a curbat, iar tipul de pe scaunul mortului a dat o capatana in geamul portierei din fata, pe miscarea de revenire din socul initial, incat cred ca tartacuta i s-a dilatat instantaneu! Culmea este ca domnul autor al tampeniei continua sa vorbeasca la telefon, insa eu inclin sa cred ca inca nu-si daduse seama de ce i se intamplase…

Trafic

Eu insumi am avut in ’90 un accident destul de urat pe langa Sibiu si, desi pot jura ca am vazut fiecare faza a actiunii derulandu-se cu incetinitorul, nu stiu nici azi pe unde am coborat din cabina… Fiecare dintre noi credem ca suntem super-soferi sau, cel putin, niste soferi peste medie pentru ca ani de zile nu am avut accidente. Eu unul nu sunt convins de asta si se pare ca si altii mult mai instruiti si mai informati decat mine cred la fel.

Tom Vanderbilt, in recentul volum “Trafic”, demonstreaza clar ca marea majoritate dintre cei care sofeaza nu sunt super-soferi, ci ca au invatat sa evite un accident, preintampinand cu foarte mare grija elementele premergatoare ale producerii unuia. Pentru ca la producerea unui accident concura o suma de actiuni premergatoare, pe care, de multe ori, nici nu le luam in seama. Aceste elemente se aduna, se combina si cand se indeplineste “masa critica“ se ajunge la secunda fatala, adica momentul in care, orice ai face, nu mai poti intoarce timpul inapoi si are loc accidentul.

Cartea de care v-am pomenit mai devreme este un adevarat manual pentru cei care vor sa invete ceva despre ei insisi in trafic, despre meseria lor, despre marotele lor sau despre alte lucruri despre care vor descoperi ca sunt cu totul si cu totul altfel decat si le inchipuiau ei. Asta cu conditia sa o citeasca si s-o inteleaga. Si mai este o conditie: cei despre care vorbim, sau, ma rog, multi dintre ei, trebuie sa stie sa citeasca !

Pentru ca, de curand, am auzit la radio o stire in care se spunea ca in trafic sunt cateva mii de soferi care nu stiu sa citeasca! Politistii care le-au dat permisele stiau sa citeasca, la randul lor?!

Frrrati rrromani, vorba lu’ Conu’ Iancu, soferia este cea mai complexa activitate zilnica pe care o poate presta un om, cu exceptia neurochirurgiei! Sursa informatiei are acelasi volum. Daca va inchipuiti ca un om care nu stie care este ordinea in alfabetul limbii romane este in stare sa descifreze semnele si semnalele subtile ale traficului, va inselati amarnic.

Orbirea din neatentie

De altfel, in traficul romanesc, in cel bucurestean, mai ales, este un haos total. Nimeni nu mai respecta nimic, de la prioritate la trecerea pe rosu. Vreti un exemplu? La intersectia dintre strazile Mircea Eliade si Aviator Radu Beller exista un semafor cu doua pozitii: normal si intermitent verde pentru dreapta. Cand nu merge semaforul intermitent, cu toate ca el a functionat pana acum doua minute, ceea ce nu e cazul in realitate, acesta fiind oprit de saptamani bune, ce spune codul rutier sa facem? Sa ne asezam frumos la coada si sa asteptam schimbarea culorii semaforului in verde! Credeti ca face cineva asta in zona? Ete, na! Toata lumea se duce spre Primaverii pe toate culorile curcubeului. Cam cat credeti ca va dura pana cand isi vor rupe gatul niste baieti “dotati”, daca nu cumva si l-au si rupt pana acum si noi nu stim?

Acolo se intampla un fenomen numit “orbire din neatentie”, conform aceluiasi Tom Vanderbilt. Toti stiu ca semaforul intermitent este acolo, nu conteaza ca nu merge si se calca pe picioare ca sa treaca. Nici macar nu mai iau in calcul faptul ca trebuie sa acorde prioritate!

Tom Vanderbilt relateaza despre o experienta in care un numar de soferi, imbracati in alb si negru, au fost pusi sa paseze intre ei o minge de baschet. La un moment dat, printre ei a trecut un om echipat si mascat ca o gorila. Jumatate din soferii in cauza n-au observat maimutoiul. Cati dintre cei care fac la dreapta pe rosu in intersectia incriminata credeti ca observa “gorila“ care vine dinspre Dorobanti si merge spre Primaverii? Si ce se intampla daca cel care vine pe verde vorbeste la telefon sau isi saruta consoarta, pentru ca trebuie spus ca acela care face lucrul acesta si mai vede si traficul inseamna ca nu e atent la jumatatea sa, ceea ce este dincolo de orice inchipuire!

In concluzie, trebuie sa spunem ca accidentele se intampla cel mai adesea pentru ca in loc sa tinem mainile pe volan la 2 si 10, sa privim inainte atent, pentru ca de laterale se ocupa privirea periferica si sa nu dezmembram masina cu subwooferul, folosim mai multe maini decat ne-a dat Doamne – Doamne: cu una tinem volanul, daca-l tinem, cu alta mestecam in cutia de viteze, cu a treia tinem telefonul cu care, mai nou, iesim din burtile mamicilor noastre vorbind, cu o a patra lucram la laptop iar cu ultima ne alintam consoarta. Exista in traficul romanesc oameni care au chiar mai multe maini in dotare!

In general, intr-un autovehicul, alaturi de sofer, se mai deplaseaza si doi insotitori invizibili, Doamne-Doamne si Sarsaila! Cea mai mare recolta de idioti o are, de obicei, al doilea domn!

Laurentiu Mirea,

sofer Electrica

4 februarie 2009

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentBizonii şi ţaţa
Articolul următorAlegeri

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.