Tom Vanderbilt ne livreaza in al sau “Trafic” o zicala buna in traficul haotic din New Delhi: “Frane bune, claxon bun, noroc bun!” Zicala poate fi foarte usor adaptata si pentru Romania, insa cu o singura mica-mare diferenta, si anume: “Frane bune, claxon bun, noroc BUM!”
Indienii au 48 de mijloace de transport contorizate in traficul lor, exceptie facand, fireste, vacile sfinte, care, in miezul zilei, se odihnesc pe centrul soselelor, acolo de unde traficul demential goneste mustele. Ele nu sunt supuse nici unui pericol, intrucat indienii prefera sa intarzie la serviciu decat sa loveasca o vaca.
La noi, vaca sau boul nu sunt sfinte, ci posesoare de permis de conducere, asa ca ambele cornute pot fi intalnite de-a valma pe soselele romanesti. La volan, fireste! Bineinteles ca nu putem generaliza. O parte semnificativa a importantei cantitati de posesori de permise poate candida cu succes la titlul de berbec emerit, iar o alta, la fel de importanta, la cel de ratan sef! Ceea ce ramane reprezinta tipul civilizat, caruia nu i-a intrat educatia pe o ureche si i-a iesit pe alta si pentru care a fi „primul la stop“ nu reprezinta neaparat un scop in sine. Totul nu este decat o problema de atitudine.
Noi si carentele noastre
Va mai amintiti vechiul E85 cu doua benzi si cu copaci de-a lungul, de la Afumati si pana dincolo de Roman, spre Suceava? Ok! Care era neajunsul sau? Erau prea multe accidente cu iesiri in decor si izbirea copacilor de pe margine, cauza majora a multor decese. Ati vazut vreodata vreun copac fugind inaintea vreunui autovehicul cu intentia clara de a-l tampona?! Bineinteles ca nu! E numai o problema de atitudine a celui de la volan.
Ce a urmat? E85 a fost modernizat, largit (vorba vine!), copacii au disparut, a ramas doar campul liber si gol, in schimb au aparut accidentele datorate vitezei excesive sau neadaptate. Mult mai multe decat cele in care erau implicate masini si copaci. De ce oare? Din cauza atitudinii celui de la volan! Tocmai de aceea am considerat ca pentru Romania varianta „noroc BUM“ este cea indicata. Noi, romanii, avem o mare problema de atitudine in absolut tot ceea ce facem, dar pentru ca noi discutam aici despre masini, sa lasam celorlalti discutiile despre problemele propriilor meserii.
Stiti care este definitia milionimii de secunda? Diferenta de timp dintre aparitia culorii verzi a semaforului si rasunetul primului claxon! Definitia este valabila pentru Romania si in special pentru Bucuresti, unde densitatea de marlani fitosi pe centimetrul de trafic este atat de uriasa incat pana si Doamne-Doamne si-a dat seama ca n-are ce ne face si ne-a dat de-a dreptul dracului! Adica ne-a trecut in parohia lui Sarsaila. In esenta, nu este vorba decat de o problema de atitudine, care implica multe carente educationale, multe carente caracteriale, multe probleme psiho-patologice, precum si o doza imensa de „baaa, stii cine sunt eu?!” chestiune absolut nevindecabila pentru romanii aflati pe teritoriul propriei tari, pentru ca in Germania daca-l innebunesti pe cel din fata ta cu farurile, vei gasi in mod sigur un echipaj de „Polizei” care sa te intrebe daca nu cumva esti obosit si sa-ti recomande vreo doua ore de odihna intr-o parcare. Iar la nemti recomandarile politiei au caracter de obligatie nu de romanisme de genul „tu cu ale tale, eu cu ale mele, ura si la gara!”
“Old habits die hard”
Zilele trecute, era intr-o marti, dar eu n-am d’astea, era pur si simplu marti si ma grabeam. Incepuse si ploaia si aveam camionul plin cu vreo doua lazi de cinci metri pe doi si un metru inaltime bucata, asigurate cu chingi, care trebuiau transportate dintr-un capat al Bucurestiului in altul, tocmai in Militari, intr-o statie electrica pe care o modernizam. Facusem un transport iar acum eram la al doilea, cand am primit telefon ca marfa trebuia livrata a doua zi dimineata, asa ca mi-am schimbat traseul si, la Budapesta (restaurantul, normal!), m-am incadrat pentru virajul la stanga. Cei care cunosc intersectia, si nu ma indoiesc ca sunt foarte multi, stiu ca acolo sunt trei benzi plus o bretea pentru virajul la dreapta pe rosu, care insa nu intereseaza in economia acestei relatari. Sunt doua benzi pentru mersul inainte si una pentru virajul la stanga, prevazuta cu o solutie inteligenta, solutie specificata de altfel si in codul rutier, solutie care nu mai pune fata-n fata berbecii din trafic care intentioneaza sa vireze la stanga, creand premisele unei descongestionari rapide a intersectiei.
Ca o paranteza, vreau sa va spun ca majoritatea oilor aflate in trafic pe strazile romanesti nu aplica aceasta solutie, pentru ca nici macar instructorii nu se pot desprinde de vechile apucaturi! „Old habits die hard!”, n-avem ce face. Eu aplic solutia aproape la fiecare viraj la stanga, desi stiu ca mi-ar trebui cateva mii de frigidere pentru ceea ce-mi ureaza ceilalti participanti la trafic, insa n-am fost niciodata adeptul mersului cu turma, asa ca…
In sfarsit, sa revenim…
La intersectia cu pricina, cand pe directia inainte este verde, veti gasi intotdeauna si o suma de tute cu ifose care s-o taie pe banda de obligatoriu la stanga, numai ca pe directia inainte. Iar cand se pune rosu, respectivii inteligenti incep sa dea din colt in colt, pentru ca inainte nu mai pot merge iar din spate se ridica si corul reunit al claxoanelor celor care vor la stanga, ca asa vor ei si asa au dreptul! Cam asa ceva mi s-a intamplat mie in ziua aceea de marti. Un nene de la o companie romano-austriaca cu un SUV negru s-a oprit, un altul care era in fata mea si care voia sa vireze la stanga ca si mine l-a claxonat, tipul s-a dat nitelus la o parte, creand un pic de loc, indeajuns pentru un autoturism, dar nu si pentru un camion. Asa ca eu am ramas blocat in intersectie, moment in care l-am claxonat de bun simt pe cel cu SUV-ul. Bineinteles ca tipul nu s-a clintit si in acel moment l-am “claxonat!” Sa simti in creieri si in timpane cele zece atmosfere de aer expulzate din trompetele unui camion nu este cea mai placuta senzatie, asa ca omul a iesit din masina si m-a intrebat ce vreau. I-am spus ca vreau sa-si mute godinul din drum, ca blocheaza banda si ca eu am alte treburi, nu sa-i examinez nesimtirea. Intr-un final, s-a mutat ceva mai in fata, eu m-am pus in miscare, moment in care “inteligentul” sofer al autoutilitarei a constatat ca iesise prea mult in fata celor care virau stanga spre Pasajul Unirii si a cuplat marsarierul. Am tras frana de mana si am sarit din cabina sa opresc tuta care venea inapoi ca vantul, insa n-am mai avut timpul necesar asa ca tipul s-a oprit cu lampa stanga spate in coltul barei mele din dreapta fata. Avarii minore din fericire!
Omul s-a dat jos si a inceput sa racneasca ca din gura de sarpe ca l-am lovit din spate, insa cei care asteptau tramvaiul si asistasera la altercatie de la un capat la altul l-au luat la injuraturi inainte cu mult s-o fac eu, asa ca ne-am deplasat vizavi, unde l-am intrebat ce-a fost in capul lui. Pana la urma, a recunoscut ca e vinovat, dar ca este cu seful, care i-a impus sa se grabeasca, ca asta e, si ca vede el ce face…
Intre timp, din masina s-a dat jos un tip impozant care m-a interpelat direct: „Dumneata stii cine sunt eu?” „Nu, si nici nu ma intereseaza!”, i-am raspuns, continuand ca, daca este o persoana asa de importanta cum se crede, sa mearga cu mine la politie si sa dea o declaratie despre cele petrecute. „Pai n-am fost eu la volan!”, a reluat persoana foarte importanta. „Si atunci in ce calitate vorbiti ?!”, l-am intrebat.
Mai tineti minte chestia cu atitudinea?
In final, eu am declarat accidentul a doua zi de dimineata pe la orele 7:30 la Candiano Popescu, cand nu era aproape nimeni, iar persoana foarte importanta cu soferul ei cu tot nici n-au dat pe acolo! Eu unul mi-am facut treaba asa cum scrie la lege, pentru ca n-am nici un chef sa ma trezesc cu cine stie ce declaratie nazbatioasa a VIP-ului cu pricina. Mi-am luat si niste numere de telefon de la cativa martori, asa ca acum nenea austro-roman poate face tot ce-i trece prin cap! Problema se rezuma la ceea ce bateam campii la inceput, si anume, la atitudinea noastra, a tuturor, fata de colegii de trafic. Nu ne da mamica noastra soseaua ca sa facem ce vrem cu ea si pe ea! Ne nastem cu totii idioti, ca toate speciile de pe pamant, numai ca, daca la majoritatea acestora indivizii evolueaza, la specia homo automobilisticus lucrurile nu se petrec deloc asa. In special la indivizii cazati, printr-o nefericita inspiratie a lui Doamne-Doamne, in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic! Multora dintre acestia le-as recomanda un intens tratament cu acupunctura marca Vlad Tepes! Acum sa nu credeti ca eu as fi vreun sfant! Nu, nu, pentru ca sfintii nu exista! Nici macar aia pe care ii propavaduieste asiduu Abramburica intru tampirea completa si definitiva a generatiilor viitoare de romani, dintre care multi isi vor lua permise de conducere in vreunul din pitestiurile de care tara noastra este plina, de la Vaslui la Timisoara si de la Baia Mare la Giurgiu. Desi nu se recunoaste. Pentru ca atunci ar trebui aplicat tocmai acel tratament cu acupunctura tip Tepes, intai si-ntai celor responsabili de aparitia in trafic a oilor analfabete, si anume: scolii, scolilor de soferi, instructorilor, medicilor, politistilor, sefilor acestora, sefilor sefilor acestora, adica oamenilor politici…
Lucru care nu se va face niciodata, pentru ca noi, romanii, avem o problema de atitudine majora: noi suntem smecheri! Suntem atat de smecheri incat avem in tara mai multi asistati social decat oameni care muncesc si mai multi politicieni confectioneri de botnite decat s-ar cuveni!
Cat despre trafic… Beee, beee, beee! Muu, muu… Dragii mei concetateni, sunteti liberi sa v-alegeti turma din care vreti sa faceti parte! Bineinteles ca puteti exista si in afara oricarei turme, ca cetateni civilizati si bine crescuti. Altfel… Beee, beee, muuu, muuu…Chestie de atitudine!
Laurentiu MIREA
Sofer Electrica
25 martie 2009
