OPINII
M-am uitat pe statisticile ARR cu privire la parcul auto, numarul carausilor, licente etc, si recunosc ca nu am reusit sa inteleg mare lucru. Diferenta dintre insiruirea de cifre din materialul statistic si analiza pietei transporturilor, asa cum o vedem noi de aici, de la nivelul asfaltului sau craterelor, este uriasa si ne arata cu adevarat cat de mare este distanta dintre transportatori si cei ce traiesc pe spinarea lor.
Nu suntem pentru ARR, RAR sau orice alta directie din minister decat o cifra, un scor, un numar de „bureti“ din care trebuie stors cat mai mult, un mod de a-si justifica existenta si activitatea. In timp ce, in alte tari, aceste organisme lupta pentru acordarea de subventii transportatorilor, concura la promovarea unei piete concurentiale sanatoase sau a unui mediu de afaceri propice atingerii unor parametri normali de functionare, aici ele se ocupa cu introducerea in legislatie a celor mai bune metode de „stoarcere“.
Am ajuns, cu voia politicienilor ce au lasat fraiele tarii pentru campania electorala, la finele lui 2009 – primul an cu adevarat cumplit pentru transportatorii romani, un an ce a debutat cu sperante de schimbare a acestei legislatii covarsitoare si costisitoare pentru breasla, un an in care, in loc sa simplifice lucrurile, guvernantii le-au complicat si mai rau.
Luptam pentru supravietuire
De ce capat de linie? Simplu. Din acest tavalug, nici 25% dintre transportatori nu pot iesi onorabil. Zeci, sute de leasing-uri neachitate, datorii la stat, conturi blocate, starea tehnica precara a masinilor, amenzi covarsitoare, abuzuri ale autoritatilor centrale si locale, procese in instanta etc, toate acestea transforma munca unui manager intr-o cumplita lupta de supravietuire. Piata transporturilor este de mult timp sufocata din cauza diferentelor mari dintre cerere si oferta, evident in defavoarea celei din urma.
A cui este, insa, vina pentru toate acestea? A noastra, a tuturor, deopotriva autoritati, patronate si transportatori. Oare nu era momentul inca de acum 2 ani sa fi „inghetat“ licentele de transport sau macar din 2008 sa fi limitat accesul la piata prin niste conditii descurajatoare? In breasla asta sunt multi, chiar foarte multi, care nu au ce cauta, licentiati pe care eu ii numesc „transportatori de 30 de euro“ – valoarea unei asigurari de risc financiar – iar incurajarea dezvoltarii lor a contribuit si contribuie la distrugerea pietei. Din aceasta lupta pentru supravietuire, ce se afla abia la inceput, putini vor reusi sa iasa „pe roti“, mai cu seama ca orice schimbare legislativa radicala, chiar daca s-ar petrece, ar avea efect peste cel putin 2, 3 ani.
Avem nevoie de forta si unitate
2010 debuteaza cu o scumpire a carburantului datorata cresterii nivelului de acciza si este momentul, inca de acum, sa luptam pentru obtinerea unei subventii la transportul rutier, subventie ce ar putea sa reprezinte o „gura de oxigen“ in vremuri grele. Pentru asta, insa, avem nevoie de forta si unitate, dar, din pacate, individualismul triumfa si in randul transportatorilor si inca sunt multi care nu inteleg ca trebuie sa se asocieze in patronate pentru a determina autoritatile sa indrepte lucrurile. Desigur, multi dintre dumneavoastra incearca sa determine sau sa previzioneze cum se vor desfasura lucrurile in 2010, dar raspunsul este foarte dificil, iar daca ma intrebati pe mine am un singur raspuns: NU STIU!…
Oare am ajuns la capat de linie?
Poate, dupa asta, o luam de la inceput? Cine stie…
Augustin HAGIU, presedinte FORT
