Iată că revin, pentru a vă așterne câteva gânduri care, poate, vă vor schimba perspectiva asupra managementului carburantului în cadrul companiei dumneavoastră. O resursă care, după cum vedem de la o zi la alta, începe să semene tot mai mult cu un lux.
Trăim vremuri ciudate. Tot mai multe firme din domeniu își reduc activitatea sau dispar, companii mari renunță la operațiuni, închid proiecte, ori reduc volume și, aproape fără avertisment, dispare marfa de transportat. Toate se leagă. Dacă există mai puțină marfă, transportatorii încep să lupte pentru aceleași curse. Tarifele intră sub presiune, în timp ce carburantul, salariile, taxele de drum, asigurările, piesele și mentenanța nu scad în același ritm. Iar marja începe să dispară.
Eu vorbesc mult cu clienții mei, îi ascult și încerc să înțeleg ce se întâmplă în firmele lor, dincolo de cifrele frumos așezate într-un Excel. Pentru că realitatea unei companii nu trăiește doar în bilanț. Trăiește în cabină, în service, în dispecerat, în rezervor și în telefonul care sună seara.
Cum controlezi carburantul fără să distrugi relația cu șoferii?
Una dintre cele mai sensibile probleme rămâne relația dintre controlul consumului de carburant și șofer. Dacă reușești să oprești pierderile „la sursă” prea brutal, fără să înțelegi mecanismul uman din spatele fenomenului, există situații în care șoferii pleacă. Subit. Atunci patronul rămâne cu o altă problemă: are carburantul sub control, dar nu mai are cine să conducă mașina. Însă, nici să lași lucrurile complet libere nu mai ține.
Eu continui să pun un preț foarte mare pe economia de carburant. Nu din teorie. După aproape două decenii petrecute în zona telematicii, monitorizării flotelor și măsurării consumului, consider că, de facto, aici se consumă una dintre cele mai importante resurse ale unei companii de transport. Și carburantul are o caracteristică aparte: se consumă în fiecare zi, pe fiecare vehicul și pe fiecare kilometru.
Furtul face zgomot. Risipa tace. Diferența o face interpretarea corectă a datelor.
Astăzi avem atât de multe date încât nu mai știm care este, cu adevărat, relevantă. Calculatorul vehiculului oferă o informație, sonda măsoară fizic nivelul din rezervor, cardul arată cât s-a cumpărat, factura cât s-a plătit, iar GPS-ul unde s-a deplasat vehiculul. Niciuna dintre aceste informații, luată singură, nu spune întreaga poveste. Adevărul apare atunci când datele sunt corelate și interpretate corect.
Vreau să spun un lucru important: nu orice diferență înseamnă furt.
Uneori, cele mai mari pierderi sunt tăcute: un consum puțin prea mare, un motor lăsat prea mult la ralanti, un stil de conducere agresiv, o rută prost aleasă, o presiune incorectă în anvelope, sau o problemă tehnică ignorată. Zi după zi, vehicul după vehicul, lună după lună, aceste diferențe mici mănâncă profitul, fără zgomot. Doi litri la 100 km par puțini. Dar, într-o flotă, înmulțiți cu zeci de vehicule și mii de kilometri, pot face diferența dintre cost și profit.
Presiunea pe costuri pentru transportatori va continua, lupta pentru marfă va continua, lipsa șoferilor nu va dispărea peste noapte, iar carburantul nu se va transforma brusc într-o resursă ieftină. Firmele care vor trece mai bine prin această perioadă nu vor fi neapărat cele mai mari, ci firmele care își cunosc cifrele, știu unde pierd și pot face diferența între o suspiciune și un fapt.
Pentru că, în transportul de astăzi, carburantul nu mai este doar combustibil. Este capital.
Emil Csaba VINCZE
CEO și fondator
TELL Security Systems România
