Sâmbătă, la ora 17,49 (timp legal românesc), are loc echinocţiul de toamnă, când ziua devine egală cu noaptea. Este momentul în care Soarele în mişcarea sa aparentă anuală trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ.
Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă.
Echinocţiul de toamnă are loc când Soarele traversează ecuatorul din emisfera nordică în cea sudică. În emisfera nordică, echinocţiul de toamnă are loc în momentul în care longitudinea aparentă a Soarelui este de 180 grade. În această zi, în emisfera australă începe primăvara.
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată, deoarece anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă a căzut la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.
Va fi la 21 septembrie abia în 2092 şi aceasta se va întâmpla pentru prima oară de la crearea calendarului gregorian şi se va repeta doar în 2096.
După 22 septembrie, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstiţiul de iarnă din 21 decembrie.
Cuvântul “echinocţiu” derivă din cuvântul francez “équinoxe”, care la rândul lui provine din latinescul “aequinoctium”, format din “aequus” – “egal” şi “nox”, “noctis” – “noapte”. (M.S.)
Imagine: Jean-Mihai PÂLŞU
