Andrei Marga a demisionat, luni, din funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român (ICR), după ce Comisiile de cultură şi de politică externă din Senat deciseseră să-l dea afară, în şedinţa de marţi dimineaţă, “pentru nerespectarea legii”. El a cerut ca demisia “să intre în vigoare imediat”. Desigur, pentru a scăpa de ruşinea de a intra în morişca senatorilor. Marga a fost numit în funcţie pe 11 septembrie 2012, de Senatul României. Anterior, el fusese ministrul Externelor, dar a fost schimbat de premierul Victor Ponta la remanierea din august, când în locul lui l-a adus pe Titus Corlăţean, şi el până atunci ministru al Justiţiei.
“Sunt multe întrebări deschise. Este de plătit acum costul unei amalgamări lipsite de legitimare, câtă vreme, şi în iunie, şi în decembrie 2012, oamenii au votat altceva? Sunt de plătit eforturile de a schimba personal numit odinioară în exterior pe criterii obscure? Este lupta ascunsă a unor politicieni dezorientaţi? Este în joc o chestiune de imaturitate? Sunt toate acestea laolaltă? În contextul evocat şi cu considerentele amintite, demisionez din funcţia de preşedinte al ICR, cu solicitarea ca demisia să între în vigoare imediat”, susţine Marga, într-un comunicat transmis de Biroul de presă al ICR.
El reclamă “cel puţin trei impedimente”: legislaţia “originală”, restricţiile bugetare şi “birocraţia sufocantă a aprobărilor” – dând ca exemplu “deschiderea ICR Nurnberg – Munchen, pentru care s-au primit acordul guvernului Bavariei în decembrie 2012 şi, în zece zile, aprobarea Ministerului de Externe german, nu are nici acum, după mai mult de şapte luni, răspunsul Ministerului român de Externe”.
MAE precizează însă că “este incorectă încercarea preşedintelui ICR de a transfera responsabilitatea exclusiv asupra MAE pentru eventualele disfuncţionalităţi în activitatea ICR-urilor din străinătate”.
Cert este că Marga a schimbat cu politruci oamenii de cultură aflaţi în structurile ICR din străinătate şi şi-a pus în cap toată lumea. Inclusiv pe cancelarul Angela Merkel – pe care a jignit-o nepermis în toamna trecută. Aceasta l-a atenţionat pe premierul Victor Ponta asupra disputelor înfiinţării ICR Munchen-Nurnberg.
Amintim că, pe vremea când era ministru de Externe, Marga l-a împiedicat pe preşedintele Traian Băsescu să participe la reuniunea Consiliului European din 28 iulie 2012. Şi a făcut-o într-un mod nepermis: nu l-a trecut pe şeful statului pe lista cu delegatia oficiala a României.
Însă fostul şef al ICR, numit cu 6 luni înainte ca lui HR Patapievici să i se încheie mandatul, se laudă că a schimbat conducerile ICR. “S-au recompus forurile de conducere ale ICR. Am înlocuit desemnările discreţionare în funcţii cu concursuri. Între timp, directorii institutelor din New York, Paris, Chişinău, Lisabona, Budapesta şi directorii adjuncţi de la New York, Berlin, Viena, Roma, Veneţia, Lisabona sunt noi. Alţi directori şi directori adjuncţi noi se află în procedură de numire. S-a elaborat un nou program, axat pe acţiuni cu impact durabil”, menţionează Andrei Marga în demisie.
Acum, după ce a dat-o în bară şi la Externe, şi la ICR, liberalul a fost pus pe făraş de propriii colegi de partid. Oricum, i se va găsi un post călduţ pe undeva, deşi a ieşit la pensie, după 3 mandate de rector la UBB Cluj-Napoca.
În prezent, funcţionează în străinătate 17 institute – şi o filială – la: Paris, New York, Budapesta cu filială Szeged, Berlin, Veneţia, Roma, Viena, Praga, Londra, Madrid, Lisabona, Varşovia, Stockholm, Chişinău, Tel Aviv, Istanbul, Bruxelles.
Totodată, sunt pe cale să se înfiinţeze noi ICR-uri la Kiev, cu filială la Cernăuţi, la Moscova şi la Beijing.
Magda SEVERIN
Buna ziua!
Ca si in alte situatii, mai ales in cazul persoanelor numite politic, se “mananca” bani frumosi din numirile de functii si se vor sapa in continuare unii pe altii. Din pacate, toate aceste schimbari, ne afecteaza in mod direct pe plan international, in mediile culturale. Va multumesc!