RAFO vinde acțiunile și cere falimentul

Rafinăria RAFO din Oneşti, aflată în stare de conservare de 5 ani după eșecul privatizării și jefuirea ei cu concursul afaceriștilor Corneliu Iacobov, Toader Găurean și Ovidiu Tender – toți trei condamnați la ani grei de închisoare -, a depus la Tribunalul Bacău documentația pentru deschiderea procedurii de faliment și, simultan, a semnat un contract de vânzare a acțiunilor către o firmă austriacă.

Anunțul a fost făcut vineri, în exclusivitate pentru Agerpres, de Ion Marian, consilier PR la firma profilată pe rafinarea țițeiului din Onești.

Petrochemical Holding, care are sediul la Viena, “a semnat joi un contract de cedare – vânzare de acțiuni către firma austriacă Andreas Capital GmbH”.

“Preluarea efectivă a acțiunilor RAFO va mai dura, urmând procedurile legale, dar o delegație a firmei austriece care a contractat preluarea pachetului de acțiuni a sosit la RAFO, unde, vineri, a și început discuții tehnico-economice cu cei trei membri ce compun managementul actual al RAFO”, a precizat Ion Marian.

Discuțiile respective se poartă în perspectiva sosirii săptămâna viitoare la rafinăria din Onești a noului proprietar, când va fi finalizat un program ce vizează repornirea parțială a unor instalații într-o primă de etapă de viitoare activitate de producție.

De asemenea, cu același prilej urmează a fi clarificate cu reprezentanți ai sindicatului de la RAFO “modul de rezolvare a problemelor salariale, stabilirea locurilor de muncă pentru perioada imediat următoare, dar și în etapele următoare de reactivare a producției”, a mai indicat consilierul PR al RAFO.

RAFO mai are în prezent 380 de salariați activi. Anul trecut în februarie, firma Petrochemical Holding din Viena, acţionarul majoritar al RAFO Oneşti (RAF), anunța că a decis să elibereze terenul pentru a-l folosi ca platformă industrială destinată proiectelor tehnice iar din banii obţinuţi dorea să utilizeze în finanţarea activităţii curente.

Înființată în 1956, privatizată cu cântec

Rafo – una din cele mai mari rafinării din ţară, cu o capacitate de rafinare de 3,5 milioane de tone pe an – a fost înfiinţată în 1956 pentru a procesa ţiţeiul sulfuros de import.

În 1991 a devenit companie independentă juridic iar în 2001 firmele Imperial Oil din Bacău şi Canyon Servicos din Portugalia au achiziţionat de la Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Activelor Statului (APAPS) 59,99% din acţiunile rafinăriei, pentru 7,48 milioane dolari. Ulterior, participaţia celor două firme la RAFO a ajuns 94,5%.

Şeful APAPS de la acea vreme, Ovidiu Muşetescu, declara în 2002 că este mândru de această privatizare.

Imperial Oil Bacău, aparţinându-i lui Corneliu Iacobov, şi Canyon Servicos s-au angajat, la privatizarea rafinăriei, să efectueze în 5 ani investiţii de 80 de milioane de dolari şi să preia toate datoriile comerciale ale societăţii, de aproximativ 200 milioane de dolari.

În perioada 2001-2003, Rafo a acumulat mari datorii, iar în 2004 a intrat în insolvenţă, avînd obligaţii de plată de peste 8.000 de miliarde de lei vechi către bugetul statului.

În 2003, Balkan Petroleum Ltd din Marea Britanie a devenit acţionar principal la Rafo, în urma preluării de la Canyon Servicos a unui pachet de 48,91% din acţiunile rafinăriei.

Un an mai târziu, Balkan Petroleum, deţinută 50% de firma VGB, administrată de omul de afaceri Marian Iancu, şi-a majorat participaţia la RAFO la 97,82%, în urma transferării a 74,5 milioane acţiuni deţinute de Canyon Servicos şi Imperial Oil.

Pe mâna rușilor, din 2009

Rafinăria a ajuns în administrarea ruşilor în 2009, fiind cumpărată de Petrochemical Holding, proprietate a fostului oligarh rus Iakov Goldovskiy, cel care a deţinut grupul petrochimic Sibur, până la venirea la putere a lui Vladimir Putin. Goldovskiy a fost arestat apoi pentru 7 luni, iar la eliberare a părăsit Rusia şi a înfiinţat Petrochemical Holding în Austria, printre primele din Europa la producerea de PET-uri.

Rafo Oneşti nu mai funcţionează din 2008, când majoritatea angajaţilor au fost trimişi acasă. În ultimii doi ani, Rafo a trecut la o lichidizare totală a activelor pe care le mai deţine, a vândut flota de vagoane şi locomotive, terenuri şi benzinării, iar în noiembrie 2013 a dat și rezerva de ţiţei de 42.000 de tone deţinută la Conpet  – necesară, prin lege, în caz că s-ar reluat activitatea. Patronul Rafo ar fi strâns din toate aceste vânzări circa 40 de milioane de dolari, însă ruşii au ales lichidarea totală a activelor.

Condamnări pentru jefuirea RAFO

Instanţa Supremă i-a condamnat la închisoare în iunie 2012 pe Corneliu Iacobov (7 ani) şi Toader Găurean (6 ani), pentru spălare de bani și prejudicierea Rafo.

Curtea de Apel București l-a condamnat definitiv în decembrie 2014 pe Marian Iancu la 12 ani de închisoare în dosarul de evaziune fiscală şi spălare de bani cunoscut ca „RAFO”, după un proces care a durat 8 ani. În acelaşi dosar au mai fost condamnaţi la închisoare Octavian Iancu, fratele lui Marian Iancu, Constantin Mărgărit, Gheorghiţă Iancu, Marius Turică, Alex Martin, Elenkalan Hayrettin, Basaran Kadri Mazhar, care au deţinut diferite poziţii în firma VGB Impex.

Ei au fost acuzaţi de evaziune fiscală, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani.

Marian Iancu a fost ajutat de Toader Găureanu, administrator unic şi director general al RAFO Oneşti, să achiziţioneze prin firma VGB Impex, pe baza unor contracte cu clauză de exclusivitate, produse petroliere de la RAFO Oneşti în schimbul cărora a „modernizat” rafinăria cu utilaje şi terenuri supraevaluate.

Magda SEVERIN

Sursă foto: bacau.net

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.