La finalul lunii aprilie, am preluat pe site-ul ZIUA CARGO un comunicat prin care era anunțată o acțiune comună româno-franceză, coordonată de DIICOT și Direcția de Investigații Criminale din IGPR, prin care a fost destructurată o grupare de criminalitate organizată. Cei patru români care o formau deturnaseră, în Franța, un transport de produse cosmetice în valoare de aproximativ 975.000 de euro. Iar anchetatorii efectuaseră percheziții în Cluj și Maramureș.
Totul se schimbă, chiar și atunci când nu ne dăm seama. Este contextul în care unul dintre cele mai intense paneluri din cadrul Conferinței „am MARFĂ, caut TRANSPORT” organizate de ZIUA CARGO la Poiana Brașov a adus în prim plan provocări concrete privind securitatea. Dar și soluții!
Industria de transport și logistică trece prin transformări ce schimbă radical modul în care companiile privesc securitatea. Dacă în trecut subiectul era tratat mai degrabă ca o formalitate sau ca o cerință venită din partea anumitor clienți, astăzi securitatea a devenit unul dintre pilonii esențiali ai funcționării lanțurilor logistice.
Concluzia panelului privind securitatea în transporturi, din cadrul Conferinței „am MARFĂ, caut TRANSPORT”, a fost una fără echivoc: securitatea nu mai reprezintă un cost suplimentar, ci o condiție esențială pentru supraviețuirea în piață. „Nu mai vorbim despre furturi de marfă, vorbim deja despre victime. Securitatea nu mai poate să fie un subiect pus deoparte. A devenit un driver de business”, a declarat, în acest context, Gino Laios, ambasador TAPA EMEA.
Grupări infracționale profesioniste
Participanții la dezbatere au insistat asupra faptului că infracționalitatea din transport s-a profesionalizat într-un ritm accelerat. Dacă în trecut furturile vizau oportunități punctuale, astăzi vorbim despre rețele organizate care folosesc documente false, firme-fantomă, identități furate și atacuri coordonate.
Dimensiunea europeană a fenomenului a fost confirmată și la conferința TAPA de la Barcelona, organizată în colaborare cu Europol, unde au participat reprezentanți ai mediului privat și ai poliției din peste 30 de țări.
Marius Crudu, agent-șef principal de poliție, în cadrul Direcției de Investigații Criminale din IGPR, a amintit că, în cadrul evenimentului, a fost prezentat și cazul cunoscut sub numele „Zburătorii” (furturi din camioane aflate în mers), soluționat sub coordonarea Direcției române de Investigații Criminale și DIICOT.
Cazul a devenit relevant nu doar prin spectaculozitatea modului de operare, ci mai ales prin faptul că a arătat cât de sofisticate au devenit aceste grupări și cât de importantă este cooperarea internațională.
Exemplele prezentate în cadrul panelului au arătat că fenomenul nu mai poate fi privit ca o excepție. Reprezentanții industriei au vorbit despre transportatori care dispar cu marfa, despre companii nou înființate, fără istoric, care reușesc să preia curse importante despre fraude construite extrem de profesionist.
În acest context, vulnerabilitatea industriei nu vine doar din lipsa infrastructurii de securitate, ci și din viteza cu care infractorii reușesc să se adapteze la noile condiții din piață.
Poliția Română: „Faceți plângere imediat!”
Reprezentanții Direcției de Investigații Criminale din cadrul IGPR au transmis un mesaj important industriei: cooperarea rapidă cu autoritățile poate face diferența.
Radu Năstase, comisar-șef în cadrul Direcției de Investigații Criminale, a explicat că multe dintre aceste cazuri au componentă internațională și necesită colaborare transfrontalieră. „Dacă sunteți victime ale unei infracțiuni comise în străinătate, cel mai indicat este să faceți plângere, cât mai repede, la poliția locală”, a precizat acesta.
Din păcate, multe companii evită, încă, să reclame incidentele, fie din lipsă de informații, fie din convingerea că lucrurile nu se vor rezolva. Tocmai această lipsă de reacție permite fenomenului să se dezvolte. Comisarul-șef de poliție a subliniat că rapiditatea cu care sunt puse la dispoziție documentele, contractele, corespondența și informațiile despre transport poate influența decisiv ancheta.
La rândul său, George Iacob Anca, avocat, a atras atenția că rapiditatea nu trebuie să însemne superficialitate. Plângerea penală trebuie formulată cât mai repede, dar și complet, pentru ca ancheta să poată începe fără întârzieri inutile.
El a explicat că, dacă o plângere nu conține datele necesare, ea nu este automat închisă, însă poate fi returnată părții vătămate pentru completare, ceea ce înseamnă timp pierdut, într-un moment în care fiecare oră contează.
Contractele nu sunt suficiente
Un alt subiect intens dezbătut a fost relația dintre contractele comerciale și asigurări.
Multe companii au impresia că un contract bine redactat cu partenerul comercial le protejează complet în cazul unui furt. În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate. „Poți avea un astfel de contract perfect din punct de vedere juridic și să rămâi, în urma procesului, prin care încerci să recuperezi dauna, cu o hotărâre în justiție bună doar de pus în ramă.
Pentru simplul fapt că furnizorul de transport nu are capacitatea să acopere pierderea”, s-a atras atenția în cadrul panelului. Pentru a fi într-o poziție sigură, trebuie bifate 3 direcții. Doar prima ține de contractul semnat cu partenerul comercial.
Cea de-a doua se traduce într-un contract bine studiat cu asigurătorul, care să răspundă nevoii reale privind transportul în cauză. În al treilea rând, este esențial ca întreg procesul privind achiziția sau vânzarea de servicii de transport să fie tratat profesionist.
În plus, potrivit reprezentanților companiilor de asigurare, piața devine din ce în ce mai atentă la istoricul companiilor și la măsurile reale de securitate implementate.
„Primele de asigurare nu cresc uniform, însă companiile care ignoră prevenția sau care acceptă practici riscante vor suporta inevitabil costuri mai mari. Este un calcul de risc. Transportul este un singur cuvânt, dar există foarte multe particularități”, a explicat Alin Dicu, managing partner, Asko Assekuranz Romania.
Obligatoriu, due diligence
Unul dintre cele mai importante subiecte discutate în cadrul panelului de securitate de la Conferința „am MARFĂ, caut TRANSPORT” a fost legat de verificarea partenerilor și de responsabilitatea companiilor în procesul de selecție a colaboratorilor.
Participanții au explicat că piața de transport traversează o perioadă în care verificările au devenit mult mai stricte decât în trecut, în special pe fondul creșterii numărului de fraude și furturi de identitate.
Reprezentantul Active Unity Romania, Remus Nistor, a subliniat că anumite semnale financiare sau operaționale trebuie tratate imediat ca semne de alarmă. „Dacă o firmă cu zece camioane are o cifră de afaceri de 50.000 de lei, deja este un semn de întrebare.
Avem sute de camioane refuzate și am înăsprit foarte mult activitatea de due diligence”, a afirmat, la rândul său, reprezentantul Asko Assekuranz Romania.
Modul în care companiile verifică subcontractorii este esențial, iar simpla existență a unei licențe de transport nu mai este suficientă, pentru a genera încredere. De menționat că foarte multe dintre fraudele recente sunt realizate prin firme nou-înființate, companii fără istoric sau societăți care folosesc identități copiate după firme reale.
Cu toate acestea, în contextul presiunii operaționale și al lipsei de capacitate din piață, multe companii acceptă colaborări fără verificări suficiente.
Verificarea unei companii nu mai înseamnă doar existența unor documente trimise pe e-mail. Analiza istoricului firmei, verificarea polițelor de asigurare, confirmarea identității reale a persoanelor de contact și validarea documentelor au devenit pași esențiali înainte de atribuirea unei curse.
În acest context, Ionel Popa, managing partner & co-founder senior Security Consulting și TAPA EMEA lead pe Europa de Est, a amintit de SC25, ghidul dezvoltat în cadrul TAPA Romania Chapter.
Un instrument practic pentru companiile care vor să își întărească procedurile de securitate, care este disponibil gratuit. Documentul include recomandări concrete, pașii care trebuie urmați pentru verificarea unui furnizor de transport înainte de atribuirea unei curse și poate fi accesat integral pe site-ul ZIUA CARGO.
Mesajul transmis în panel a fost că informația există și este accesibilă. Diferența o face aplicarea ei consecventă.
Trebuie ținut cont de faptul că multe dintre grupările implicate în furturi de marfă operează extrem de profesionist și folosesc documente falsificate foarte bine realizate. „Responsabilitatea verificării subcontractorilor aparține direct companiilor care aleg să lucreze cu aceștia. Clientul final sau casa de expediție trebuie să își cunoască bine furnizorii de transport”, a apreciat Alin Dicu.
Specialiștii în securitate au insistat asupra faptului că prevenția trebuie să devină o practică permanentă și nu doar o reacție după producerea unui incident. „Securitatea 100% nu există. Dar se pot face foarte multe lucruri pentru ca un furt să devină mai complicat și mai puțin atractiv pentru infractori”, a declarat Gino Laios, ambasador TAPA EMEA.
El a insistat și asupra faptului că industria trebuie să înțeleagă că securitatea nu mai poate fi tratată ca un cost secundar: „Nu mai vorbim doar despre furturi de marfă, ci, deja, despre victime”.
Violența asociată furturilor de marfă a crescut foarte mult, în ultimii ani, iar incidentele devin din ce în ce mai grave. „Vedem șoferi împușcați, șoferi legați, atacuri în parcări în care nu te-ai fi așteptat niciodată. Gravitatea crește exponențial. Nu mai există scrupule”, a completat Ionel Popa.
Furturile de marfă… de identitate, documentele falsificate, atacurile asupra șoferilor… rețelele infracționale extrem de bine organizate… pun, astăzi, o presiune uriașă asupra industriei de transport.
Industria autohtonă de transport are o problemă majoră de imagine. Pentru că România apare frecvent în discuțiile europene privind furturi de marfă, transportatorii onești se confruntă cu probleme de acces la contracte internaționale.
Șoferul, primul expus
O parte importantă a discuției a vizat rolul șoferilor și responsabilitatea acestora în lanțul de securitate. Sunt situații în care șoferilor nu li se permite să participe la încărcare sau descărcare, ceea ce poate avea consecințe extrem de grave. Astfel de practici trebuie menționate în documentele de transport, pentru că pot apărea probleme majore. Inclusiv identificarea de droguri de mare risc ascunse în marfă.
„Trebuie să știm ce transportăm. Nu mai funcționează ideea că primești paleții și pleci fără să întrebi ce ai în camion”, s-a arătat în cadrul panelului privind securitatea. Specialiștii au explicat că lipsa informațiilor despre marfă face imposibilă evaluarea corectă a riscului și creează vulnerabilități majore în lanțul logistic.
Companiile nu trebuie să înceapă cu investiții costisitoare sau cu certificări complexe, ci cu măsuri de bază:
- verificarea identității partenerilor
- confirmarea polițelor de asigurare
- analiza istoricului firmei
- controlul documentelor și instruirea oamenilor implicați în lanțul operațional.
De la reacție la cultură de securitate
Poate cea mai importantă concluzie a panelului a fost că industria trebuie să treacă de la reacția punctuală la construirea unei adevărate culturi de securitate.
Securitatea nu înseamnă doar certificări, camere video sau proceduri bifate formal, ci educație, verificare continuă, comunicare și investiții constante. „Există companii care gândesc pe termen lung și există oportunism pe termen scurt. Unii cred în spiritul standardului, nu doar în litera lui”, a apreciat Ionel Popa. În același timp, colaborarea dintre autorități, asigurători, transportatori și consultanți devine tot mai importantă.1
Industria începe să conștientizeze amploarea fenomenului și necesitatea unei reacții comune.
Pentru o industrie care generează aproximativ 6% din PIB-ul României, miza este mult mai mare decât valoarea mărfurilor furate. În joc sunt reputația companiilor, siguranța șoferilor și stabilitatea unui întreg lanț logistic.
Într-o industrie în care viteza a fost ani la rând principalul criteriu, panelul de la Conferința „am MAR FĂ, caut TRANSPORT” a arătat că, astăzi, adevărata miză este încrederea. Iar mesajul transmis de participanți a fost unul fără echivoc: într-un lanț logistic tot mai vulnerabil, securitatea nu mai înseamnă avantaj competitiv. Înseamnă condiția minimă pentru a putea rămâne în joc.
Sandra TEODORESCU
sandra.teodorescu@ziuacargo.ro
