În lumea transporturilor rutiere, unde majoritatea privirilor sunt ațintite obsesiv spre Vest, există un antreprenor care a avut curajul să privească în direcția opusă. Simon Abo Leil, cetățean iordanian care a ales să numească România „acasă” de mai bine de 14 ani, nu doar că transportă marfă; el reconstruiește rute care, pentru mulți, păreau pierdute în negura războaielor și a birocrației.
Povestea companiei românești de transport Simon Trucks nu este doar despre camioane, ci despre o moștenire care traversează generații și regimuri politice, legând simbolic Bucureștiul de Amman, via Bagdad.
Un transport de mărfuri din România în Iordania durează, acum, prin sistemul TIR, nu opt săptămâni, ca până nu demult, ci doar cinci zile. Iar toate acestea sunt posibile și datorită sprijinului UNTRR, garant exclusiv în România al sistemului TIR.
O tradiție începută în 1976
Relația familiei Simon cu România nu a început odată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană, ci mult mai devreme, în 1976. „Suntem agenți pentru firmele românești de tradiție încă de pe atunci. Din tată în fiu, familia s-a ocupat cu transportul”, explică Simon Abo Leil. În anii ’80, convoaie de câte 30 de camioane românești intrau zilnic în Iordania, iar către Irak plecau uneori și 60 de vehicule încărcate cu produse „Made in Romania”.
După 1989, legăturile au continuat o perioadă, însă, după 2007, pe fondul închiderii multor producători români și al reconfigurării economiei, volumele au început să scadă drastic. În paralel, schimbările geopolitice din regiune aveau să complice și mai mult situația.
Pentru fondatorul Simon Trucks, România nu a fost o alegere întâmplătoare. Este cetățean iordanian, dar trăiește în România de 14 ani. A venit inițial pentru a dezvolta afaceri cu vehicule comerciale – cumpăra camioane rulate din România și le vindea în Iordania și în Orientul Mijlociu. Falimentul unor mari companii românești de transport, la începutul anilor 2000, a creat oportunități de achiziție de flote.
În timp, activitatea a evoluat natural către transport internațional. Relațiile istorice, cunoașterea pieței arabe și poziționarea României ca poartă estică a Uniunii Europene au devenit avantaje strategice.
Coridorul Irakian: alternativa la blocajul sirian
Până acum câțiva ani, ruta către Iordania era una relativ simplă, tranzitând Siria. Însă războiul civil a tăiat această arteră vitală. „Războiul din Siria a oprit tot. Apoi și Israelul a impus restricții”, povestește antreprenorul. În fața acestui blocaj, Simon Trucks a făcut ceva ce puțini transportatori români ar îndrăzni: a deschis un nou coridor, prin Irak.
Ruta actuală este impresionantă: România-Bulgaria-Turcia-Irak-Iordania. O cursă de aproximativ 3.500 de kilometri (7.000 km dus-întors) care este parcursă în doar 5 zile. Deși pentru un necunoscător tranzitul Irakului sună a misiune periculoasă, realitatea din teren este diferită.
„Irakul este o zonă sigură pentru șoferi. La intrare, statul irakian îți montează un GPS pe mașină pentru monitorizare, pe care îl predai la ieșire. La fiecare 100 de kilometri, există parcări securizate de vamă, unde șoferul poate opri, dacă are nevoie de asistență sau reparații. Ești mai protejat acolo decât în multe locuri din Europa”, afirmă Simon Abo Leil.
Prețul combustibilului, avantaj competitiv
O singură cursă București-Amman generează încasări de aproximativ 8.000 de euro, dar și costurile sunt pe măsură, ridicându-se la peste 9.000 de euro, dacă includem toate taxele și amortizarea (deși profitul vine din contractele de retur și volum).
Unul dintre marile avantaje competitive este prețul combustibilului în Irak. Dacă în Turcia sau România motorina este o cheltuială majoră, în Irak litrul de motorină costă doar 0,30 dolari pentru străini (și numai 0,10 dolari pentru localnici).
Această diferență permite compensarea taxelor de tranzit ridicate: aproximativ 500 de dolari în Irak și 650 de dolari în Iordania, la care se adaugă asigurări locale obligatorii de 200 de dolari pe lună.
Mai mult, șoferii români care acceptă aceste rute descoperă un regim de muncă mult mai relaxat decât cel din Vest. „Avem șoferi din Arad sau Oradea care nu mai vor să audă de Europa. Nu-i deranjează radarele din Germania, nu sunt hărțuiți de controalele excesive pe Pachetul Mobilitate… Primesc 100 de euro pe zi, respectă programul în Turcia, iar în Irak și Iordania conduc conform propriului ritm, fiind mult mai liniștiți, financiar și psihic.”
Ciocolata Kandia versus curmalele din Amman
Fluxurile sunt variate și bidirecționale. Din România și Europa Centrală, pleacă produse alimentare (inclusiv dulciuri românești, apreciate în Orient), bunuri industriale, echipamente pentru șantiere sau industria petrolieră. Majoritatea transporturilor sunt full truck, grupajul, fiind, încă limitat pe aceste relații.
La retur, camioanele se întorc încărcate cu bunătăți care ajung pe mesele din Olanda, Germania sau Franța. „Avem curmale extraordinare, proaspete… Le ducem direct în inima Europei. Așteptăm și sezonul legumelor iordaniene, pentru a asigura fluxul constant de marfă”, spune fondatorul Simon Trucks.
Totuși, drumul nu este lipsit de „hopuri”. Turcia rămâne un punct nevralgic, din cauza birocrației și a taxelor inventate, cum ar fi celebra „taxă de doctor” pentru marfa ambalată sau taxele pe palet.
„Sunt taxe de 150-250 de euro, care nu au nicio logică internațională, dar pe care suntem obligați să le plătim. Am făcut presiuni prin UNTRR și IRU, pentru a regla aceste discrepanțe, dar e o luptă continuă.”
Viitorul: Qatar, Dubai și Arabia Saudită
Viziunea Simon Trucks nu se oprește la Amman. Antreprenorul este, deja, în discuții pentru a extinde rutele către Qatar, Dubai și Arabia Saudită, vizând în special transportul de utilaje pentru sectorul petrolier și materiale de construcții pentru marile șantiere din Golf.
„Vrem să cooptăm mai mulți transportatori români. Am deschis acest drum, am demonstrat că se poate și că este sigur. Este timpul ca România să redevină un jucător major în logistica spre Orientul Mijlociu”, conchide Simon Abo Leil.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
