Elena Udrea a decis să candideze împotriva lui Vasile Blaga la funcţia de preşedinte al Partidului Democrat Liberal. Bătălia va dezmorţi partidul intrat în adormire după eşecul răsunător de la localele din iunie trecut, când pedeliştii au pierdut, sub bagheta Elenei – atent supervizată de Buldog -, nu numai Primăria Capitalei, ci şi primăriile sectoarelor 3 şi 6 ce păreau imbatabile cu Liviu Negoiţă şi Cristian Poteraş la butoane. Udrea spune că 8 ani de politică au călit-o şi poate să se bată în continuare cu Ponta, Antonescu şi Voiculescu. Elena nu aminteşte că a intrat în politică la liberali, pe listele cărora a fost aleasă în iunie 2004 consilier general al municipiului Bucureşti. Şi-a şters din biografie acest amănunt incomod. Udrea a avut o ascensiune fulminantă în politică, iar căderea a fost pe măsură. Acum susţine că are arma secretă care va învia partidul.
“Am decis să candidez la funcţia de preşedinte al PDL pentru că eu cred că partidul are nevoie de o schimbare. (…) Cred că experienţa de luptă politică de peste 8 ani de zile este suficientă pentru a garanta că pot să mă bat în continuare cu Ponta, cu Antonescu, cu Voiculescu, aşa cum am făcut-o întotdeauna. Cred că pot să vin cu un proiect prin care să redevenim un partid care se luptă din Opoziţie cu abuzurile şi cu minciunile USL, pot să aduc un proiect cu care să revigorăm partidul”, şi-a argumentat gestul Elena Udrea.
Amintim că Udrea a intrat în politică sub sigla PNL, fiind aleasă în 2004, pe lista liberalilor, în Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB). Ea nu aminteşte acest lucru în CV, unde scrie că a fost aleasă pe lista Alianţei DA – fără a preciza dacă din partea PNL sau PD.
“Debutul în politică a venit în anul 2004, odată cu candidatura pe lista Alianţei „Dreptate şi Adevăr”, pentru un loc în CGMB”, scrie Udrea. Dar nu numai că a fost consilier general, ci ditamai preşedintele Comisiei judirice şi de disciplină a CGMB. Asta până în 2005, când liberalii au plasat-o la Cotroceni.
Tot în iunie 2004 a câştigat şi Traian Băsescu un nou mandat de primar general, iar cei doi s-au cunoscut la Primăria Capitalei. În noiembrie, susţinut de Alianţa DA, Băsescu a fost ales preşedinte al României.
Şefa de cabinet a lui Băsescu, pusă de Tăriceanu
Elena Udrea spune vag cum a ajuns şefa de cabinet a preşedintelui: “Am ales să îl urmez pe Traian Băsescu la Cotroceni, devenind Şef al Cancelariei Administraţiei Prezidenţiale. În octombrie 2005 am decis să demisionez din această poziţie, urmare a unei campanii murdare de presă împotriva mea, cauza fiind, de fapt, lupta pe care preşedintele o declanşase împotriva unor grupuri de interese oculte”.
Ce nu spune Elena Udrea este motivul pentru care a fost desemnată de liberali şefa de cabinet a preşedintelui Băsescu: pentru a-i plasa faimoasele bileţele roz cu intervenţii de la premierul Tăriceanu pentru cazuri nu tocmai ortodoxe. Unul dintre ele este cel al omului de afaceri Dinu Patriciu, arestat în primăvara lui 2005, timp de câteva zile, în dosarul penal Rompetrol, în care a fost achitat vara trecută, în primă instanţă, dar care se judecă în prezent la recurs.
Liberalii au înnebunit atunci că Băsescu nu a dat ordin procurorului să oprească ancheta. Cum nu a reuşit să-l facă pe Traian Băsescu să cedeze presiunilor, Elena Udrea a devenit persona non grata pentru Tăriceanu şi PNL.
Cazul Patriciu, fisura Alianţei DA
Cazul Patriciu a fost fisura care a dus la ruperea Alianţei DA, democraţii lui Băsescu fiind daţi afară din Guvernul Tăriceanu, care a rezistat cu doar 20% susţinere pe faţă în Parlament, dar având în spate PSD timp de 3 ani. Dacă Geoană ar fi vrut, croia din prima o moţiune de cenzură şi trântea guvernul liberalilor, dar nu s-a întâmplat aşa.
Elena Udrea a intrat în PD, dar nu a fost agreată de la început, mai ales că a venit direct pe funcţia de secretar executiv. Din acest motiv şi evită amănuntele. “Am devenit membru al Partidului Democrat şi secretar executiv al PD in 2006, iar în mai 2011 am fost aleasă, cu cel mai mare număr de voturi, vicepresedinte al PDL”.
La alegerile parlamentare din 2008 a fost aleasă deputat de Bucureşti, “din nou cu cel mai mare număr de voturi”, într-un colegiu din Sectorul 6, în fieful lui Poteraş.
Colegă cu Ponta în Guvernul Boc I
Traseul până în 2012 i se cunoaşte: ministru al Turismului în Cabinetul Boc I, ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului în Cabinetul Boc II – printre puţinii miniştri care au rezistat remanierii din septembrie 2009, când PSD a ieşit de la guvernare.
Până atunci, din decembrie 2008, PDL făcuse coaliţie la guvernare cu PSD şi UDMR, iar Victor Ponta a fost ministru delegat pentru Relaţia cu Parlamentul. Adică subordonatul lui Boc şi coleg cu Udrea.
E drept că, pe atunci, Ponta nu era încă preşedintele PSD. El s-a ocupat doar de campania electorală a lui Mircea Geoană pentru Preşedinţie, la alegerile din decembrie 2009. După clacarea lamentabilă a lui Geoană, pe ultima sută de metri, drumul actualului premier la şefia PSD a fost fără stavilă.
Ţinta preferată a PSD, PNL şi apoi a USL
După ce n-au mai fost colegi de guvern, Udrea şi Ponta au devenit adversari înverşunaţi. Timp de doi ani şi jumătate cât PDL a stat la guvernare fără PSD – din septembrie 2009 până în 26 aprilie 2012 – cei doi nu au contenit să se atace.
În paralel, liberalii păzeau să o arunce din nou în ring. Faimos rămâne atacul lui Ludovic Orban, preşedintele unei comisii parlamentare de anchetă, care a convocat-o la raport pe Udrea în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului. Elena a făcut circ, iar liberalul a fost înfrânt, alegându-se şi cu apelativul “Organ”.
După aproape 3 ani de stat pe cai mari, a venit şi decăderea pentru Elena Udrea. Primul semn a fost conflictul cu MRU, bine mascat. Udrea s-a răcorit când acesta a fost trântit de la guvernare prin moţiunea de cenzură a useliştilor.
Dar n-a durat mult şi a venit şi rândul ei, la alegerile locale din iunie 2012, când PDL a pierdut Bucureştiul pe mâna ei. Elena Udrea a tăcut până în decembrie. Nu s-a afişat în vară, la mitingurile PDL cu MRU de susţinere a preşedintelui suspendat.
La parlamentarele din decembrie 2012 a câştigat greu, de pe locul doi, într-un colegiu din Neamţ, ajutată de Pinalti. Acum vrea şefia PDL, într-o perioadă de moarte clinică a partidului. Dar, mai ales, într-o lume misogină.
Magda SEVERIN
