Program imprevizibil, stres constant, interacțiuni umane transformate de online… Managerii firmelor de transport se confruntă cu multe responsabilități, iar menținerea unui echilibru sănătos între muncă și viața personală reprezintă o mare provocare.
Ce este de făcut, atunci când simți că te concentrezi mult prea mult pe muncă și, într-un fel, ai senzația că uiți să trăiești cu adevărat?
- Primul pas este să vrei să ai o viață personală.
Învață să te bucuri de viață și cei dragi, în răstimpul dintre eforturile de rezolvare a multitudinii de probleme. Uneori, oamenii preferă să rezolve probleme, decât să stea cu ei sau să învețe despre ei, să fie fericiți, să iubească, să găsească armonia în familie.
- Al doilea pas este să crezi că se poate să te detașezi.
De multe ori, oamenii fuzionează cu al lor job și nici nu mai știu cine sunt fără munca lor, ori nu se regăsesc deloc – doar financiar, și toată activitatea devine o nefericire pentru profit.
- Al treilea pas este să îți dai voie să faci asta.
Nu există un echilibru 50-50. Poate momente de echilibru, care încarcă. Ne putem detașa în anumite momente, între telefoane, ore, weekend-uri, zile, vacanțe, dacă ne dăm voie să facem asta.
Sugestii pentru a te detașa
- Rezervă-ți timp pentru relaxare și recuperare, chiar dacă ai programul încărcat. Acesta poate include activități fizice, timp și comunicare cu familia și prietenii, plimbări în aer liber, meditație, tehnici de respirație sau hobby-uri.
- Acceptarea imperfecțiunii. Uneori, lucrurile nu vor merge perfect și este bine să accepți că nu poți controla totul, fapt care poate reduce presiunea.
- Sprijinul organizațional. Organizarea unor sesiuni pentru manageri, pentru a învăța cum să gestioneze mai bine stresul și echilibrul între muncă și viața personală. Încurajarea unei culturi organizaționale care pune accent pe sănătatea mintală și sprijinul angajaților este esențială.
- Diminuarea fricii de eșec. Un manager care trăiește cu această teamă evită să delege, pentru că simte că „doar el poate face lucrurile corect”, lucrează peste program, pentru a „acoperi” orice potențială greșeală, se trezește noaptea gândindu-se la ce ar putea merge prost, își amână vacanțele sau își verifică constant e-mailul, în timpul liber, nu mai este prezent în relațiile personale, fiind, mereu, cu mintea „la birou”.
- Crearea unui sistem de urgență definit. Doar problemele critice (accidente, situații de siguranță etc.) să ajungă la manageri în afara programului. Restul problemelor pot fi rezolvate în timpul zilei de muncă, fără a interfera cu viața personală.
Șoferii, expuși la riscul jocurilor de noroc
În materialul de față, am vorbit mai mult de manageri și de alte categorii de angajați, din birou. Dar șoferii de TIR trăiesc o realitate pe care puțini o cunosc: drumuri lungi, izolarea de familie, presiune constantă și responsabilitatea a mii de kilometri, zi după zi.
În acest context, unii găsesc în jocurile de noroc o eliberare rapidă: un moment de adrenalină, o iluzie de control, o pauză de la singurătate. Efectele sunt serioase: probleme financiare, anxietate, scăderea concentrării, tensiuni familiale și chiar dependența. Toate acestea afectează și compania.
Un șofer care tocmai a pierdut sume mari, sau a dormit doar câteva ore, trăiește un amestec periculos: minte obosită, capacitate redusă de atenție, timp de reacție scăzut, emoții intense (frustrare, anxietate, impulsivitate), risc crescut de greșeli de conducere, tentația de a conduce mai repede „ca să recupereze” altceva – control, sens, valoare personală.
Ce poate face o companie de transport?
- Să integreze sesiuni scurte de wellbeing psihologic.
- Să ofere acces confidențial la consiliere psihologică.
- Să promoveze obiceiuri sănătoase pentru pauze.
- Să implementeze politici de prevenție, nu doar sancțiuni.
- Să supravegheze indicatorii de stres (absenteism, oboseală, schimbări de comportament).
- Să organizeze sesiuni de informare despre dependențe și stres.
Presiunea online-ului
Pe de altă parte, în ultima vreme, un important element de presiune, atât pentru manageri, cât și pentru angajați, vine tocmai din zona online, pe care o considerăm cu toții un instrument care ne-a ușurat foarte mult munca. Iar acest lucru are un impact și asupra vieții noastre personale.
Un studiu realizat pe mii de angajați arată că aproape jumătate dintre ei se simt epuizați doar din simplul fapt că trebuie să țină camera pornită într-o ședință video. Iar 95% experimentează o formă de „oboseală digitală”, după ore în șir petrecute în fața ecranului.
În absența contactului direct, oamenii devin nesiguri, mai retrași, iar anxietatea se strecoară, tăcut, în activitatea de zi cu zi. E un sentiment tot mai comun. Fără contact vizual, fără expresii faciale, fără prezență reală, comunicarea devine fragilă. Incompletă. Apare nesiguranța, deconectarea și, mai ales, senzația că am făcut un pas înapoi în modul în care lucrăm împreună.
Relațiile profesionale funcționează similar celor personale: se răcesc, dacă nu le hrănim. Un contract prezentat de cineva cu care rezonăm, cu care avem o relație vie, este perceput altfel decât același contract transmis de un colaborator „online”, pe care nu l-am mai văzut de luni de zile sau ani.
În plus, granițele dintre viața personală și cea profesională devin tot mai șterse. Faci teme cu copilul și răspunzi, în același timp, la un e-mail. Participi la o ședință și gătești cina. Rolurile se amestecă și epuizarea nu întârzie să apară. Lipsa de conectare reală se simte în ambele direcții: și în afaceri, și în familie.
Telemunca are avantajele ei: economisești bani, timp, combustibil. Dar, pe termen lung, costurile invizibile se adună. Pierzi relația. Eficiența tehnologică fără relație umană nu construiește loialitate.
Poate că e momentul ca, din când în când, să ne întoarcem la acea întâlnire față în față. Într-o industrie a distanțelor, tocmai apropierea face diferența. În transporturi, ca și în viață, relațiile sunt cele care țin lucrurile în mișcare.
Andreea GHEORGHE
psiholog specializat
în psihologia transporturilor
gheorghe.andreeaioana@yahoo.com
