În ultimele săptămâni, cuvântul care apare cel mai des în conversațiile cu șoferii profesioniști este „incertitudine”. Nu este vorba doar despre trafic, despre termene de livrare sau despre kilometrii de parcurs. Este vorba despre o incertitudine mai mare, care vine din contextul global: conflicte armate, tensiuni economice, creșteri de prețuri și o stare generală de nesiguranță.
Pentru șoferii de camion, aceste evenimente nu rămân doar pe ecranele televizoarelor, sau în titlurile știrilor. Ele ajung direct în viața lor de zi cu zi. Mulți dintre ei urmăresc știrile, ascultă radio, vorbesc cu colegii prin telefon, parcare sau pe grupurile de șoferi, iar informațiile circulă rapid.
În discuțiile pe care le-am avut cu ei, au apărut frecvent câteva întrebări. Oare unde se vor opri lucrurile? Ce se va întâmpla cu economia? Vor mai fi curse? Cum vor crește prețurile la combustibil? Cum îmi afectează asta familia?. Aceste întrebări nu sunt doar logistice sau financiare. În spatele lor există o preocupare reală legată de stabilitate și de viitor.
Când apar conflicte sau tensiuni internaționale, șoferii se gândesc imediat la consecințe concrete: rute modificate sau închise, timpi de așteptare mai mari la granițe, costuri mai ridicate, scăderea volumului de transport.
În psihologie, incertitudinea este una dintre cele mai dificile stări pentru mintea umană. Oamenii pot face față chiar și unor situații grele dacă știu la ce să se aștepte. Dar când nu există predictibilitate, nivelul de stres crește.
Când apare o veste alarmantă, nu există întotdeauna un spațiu imediat de discuție sau de descărcare emoțională. În cabina camionului, gândurile pot deveni mai intense.
Unii șoferi spun că încearcă să ignore știrile, pentru a se concentra pe drum. Alții spun că verifică constant informațiile, tocmai pentru a nu fi luați prin surprindere.
Ambele reacții sunt normale. Ele arată nevoia de control, într-o situație percepută ca fiind imprevizibilă.
Șoferii nu vorbesc întotdeauna deschis despre aceste lucruri. Cultura acestei profesii a fost, mult timp, una a rezistenței și a tăcerii. „Ne descurcăm”, spun ei de multe ori. Și, într-adevăr, se descurcă.
Ceea ce observ, însă, de fiecare dată este și altceva: solidaritatea dintre șoferi. Ei vorbesc între ei, își spun informații de pe drum, se sprijină, uneori chiar fără să își dea seama că oferă și un sprijin emoțional.
Câteva lucruri concrete care îi ajută pe șoferi
Claritate și comunicare din partea companiei. Când managementul comunică deschis despre situația firmei, despre curse, despre planuri sau despre eventualele schimbări, șoferii simt mai multă stabilitate.
Uneori este suficient un mesaj simplu: avem contracte, cursele continuă, nu sunt motive de panică.
Dialog real cu șoferii. Mulți șoferi spun că simt nevoia să fie ascultați. Nu doar să primească ordine sau programări de curse, ci să poată vorbi despre ce îi îngrijorează. Uneori, o discuție scurtă cu dispecerul sau cu managerul poate reduce mult tensiunea acumulată.
Sentimentul că fac parte dintr-o echipă. Când șoferii simt că firma îi vede și îi apreciază, nu doar ca pe niște camioane în mișcare, ci ca pe oameni, reziliența lor crește. Mesaje simple, de recunoaștere sau de susținere, pot avea un impact mai mare decât cred mulți manageri.
Conectarea cu familia. Pentru șoferi, familia rămâne principalul punct de stabilitate. În perioade tensionate, apelurile cu cei de acasă pot deveni o resursă importantă de echilibru emoțional.
Din discuțiile cu șoferii de TIR, apare o observație: acolo unde contractele sunt stabile și rutele nu sunt afectate, nivelul de tensiune este scăzut. Șoferii nu resimt aceeași stare de neliniște și nu își pun atât de multe întrebări despre viitor.
Din perspectivă psihologică, acest lucru arată ceva important: oamenii nu sunt neapărat speriați de evenimentele externe, ci de lipsa de predictibilitate. Atunci când există claritate și continuitate în muncă, mintea se liniștește, iar atenția se întoarce la ceea ce au de făcut zi de zi: drumul.
O altă observație ar fi că acolo unde se simt siguri de curse și salariu, în acest context economic global, nu a mai apărut în discuții nemulțumirea legată de salarizare și ideea de a explora alte companii.
În vremuri de incertitudine, oamenii au nevoie nu doar de soluții logistice, dar și de siguranță psihologică. Iar uneori aceasta începe cu un lucru simplu: să li se spună clar ce se întâmplă și că nu sunt singuri în fața schimbărilor.
Nu putem elimina incertitudinea din lume. Dar putem vorbi despre ea, o putem înțelege și o putem duce împreună. Iar șoferii știu poate cel mai bine un lucru: chiar și atunci când drumul pare lung și nesigur, el se parcurge kilometru cu kilometru.
Andreea GHEORGHE
psiholog specializat
în psihologia transporturilor
gheorghe.andreeaioana@yahoo.com
