Societățile de asigurări – un sprijin pentru transportatori și expeditori?

Cu toți avem cel puțin un contract cu o societate de asigurări, fie că este vorba de un contract ce se încheie în mod obligatoriu în temeiul unei obligații legale (asigurarea RCA, asigurarea locuinței) fie că este vorba de un contract la libera noastră alegere (asigurare de viață, asigurare de sănătate).

 

În domeniul transporturilor și expediției rutiere de mărfuri ne interesează în mod special asigurările: RCA, Casco, Cargo, CMR.

Având în vedere că prezentul articol are ca temă prezentarea a trei situații în care soluționarea litigiului dintre părțile implicate a fost făcută de către instanțele judecătorești (sau ar fi putut fi făcută), nu voi prezenta avantajele contractelor de asigurare, ci voi menționa cum sunt analizate și observate de către instanțele de judecată clauzele contractuale raportate la situația de fapt, prin prisma soluțiilor pronunțate.

Cazul I

Astfel, în timpul efectuării unui transport din România în Spania, pe teritoriul Ungariei, șoferul a adormit la volan și s-a răsturnat cu mijlocul de transport într-un șanț cu apă. Transportatorul a anunțat firma de asigurări cu care avea încheiat contract (asigurare de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate cu autovehiculul – CMR), iar aceasta a trimis un reprezentant care a dispus înfolierea diferită a mărfurilor considerate fără daună, a mărfurilor cu daună și a celor distruse integral, continuarea transportului și stabilirea daunelor la descărcarea în Spania. La locul de descărcare, un expert a stabilit că, din valoarea totală de 30.000 euro a mărfii, 11.000 euro reprezintă marfă neavariată, iar din diferența de 19.000 euro marfă a propus doar plata sumei de 5.000 euro. Pentru diferența de marfă nu a prezentat argumente concludente pentru refuzul de plată.

Transportatorul a refuzat încasarea sumei propuse de asigurător și asumarea unei pierderi de 14.000 euro. În aceste condiții, a fost înregistrată pe rolul instanței judecătorești o cerere de chemare în judecată a transportatorului formulată de expeditorul mărfurilor pentru plata daunei și a cheltuielilor. Transportatorul a formulat, la rândul său, cerere de chemare în garanție a societății de asigurări pentru plata integrală a daunei.

Soluția instanței de fond (judecătorie), menținută și de instanța de recurs (tribunal), a fost de admitere a acțiunii și obligarea societății de asigurări la plata integrală a daunei și a cheltuielilor de judecată. Argumentul reținut în principal de către instanța de fond a fost că transportatorul, în baza Convenției CMR, răspunde de integralitatea mărfii de la momentul primirii acesteia pentru transport și până la momentul predării acesteia destinatarului. Durata procesului a fost de 1 an și 2 luni, durată la care se adaugă 10 luni de discuții și corespondență cu societatea de asigurări pentru rezolvarea amiabilă a litigiului, anterior promovării cererii de chemare în judecată.

Cazul II

 

O altă situație relevantă: societatea de asigurări a refuzat achitarea unei daune totale pe motiv că marfa nu mai era asigurată CMR având în vedere efectuarea „neutralizării documentelor” pe teritoriul României, transportul fiind sub incidența Convenției CMR.

Pe scurt, expeditorul a solicitat transportatorului, în baza unui contract ferm, efectuarea unui transport de marfă între două țări semnatare ale Convenției CMR, cu efectuarea operațiunii de neutralizare a documentelor de transport la intrarea în România (înlocuirea formularului CMR inițial – ce avea menționate locul de încărcare și locul de descărcare – cu un formular CMR nou, în care locul de încărcare era menționat ca fiind situat în România).

În urma unui accident pe teritoriul României, după efectuarea neutralizării documentelor, marfa transportată a fost distrusă în totalitate. Dosarul de daună a fost refuzat la plată, motivul fiind că transportul nu mai era asigurat CMR, societatea de asigurării pretinzând că doar formularul CMR nou este incident în cauză. Refuzul de plată a determinat introducerea unei cereri de chemare în judecată a asigurătorului.

Instanța de fond (tribunalul, valoarea mărfii fiiind foarte mare) a dat dreptate societății de asigurări, considerând cele două formulare CMR ca fiind două veritabile contracte de transport. Instanța de apel (curtea de apel), în reanalizarea situației de fapt și de drept, a constatat temeinicia susținerilor cu privire la existența unui singur contract de transport și a două formulare CMR, situație în care transportul era asigurat CMR. Soluția instanței de apel a fost menținută și de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procesul a durat 3 ani și a necesitat suportarea unor costuri mari cu taxele judiciare de timbru (fond și apel), plus că transportatorul a trebuit să achite expeditorului integral marfa distrusă. În urma procesului, societatea de asigurări a achitat integral dauna, taxele judiciare de timbru și onorariul avocațial din toate cele 3 faze procesuale, fără a se ajunge la executare silită.

Cazul III

O ultimă situație pe care doresc să o prezint în acest material este cea prin care societățile de asigurări (și nu numai) au înțeles să limiteze până la eliminare apariția proceselor pe rolul instanțelor judecătorești: introducerea în contractul de asigurare a clauzei privind soluționarea litigiilor prin arbitrajul organizat de Camera de Comerț și Industrie a României.

Concret, în timpul efectuării unui transport, a avut loc un accident din vina șoferului transportatorului. O parte din marfă a fost avariată în urma accidentului. Cum mijlocul de transport nu a mai putut continua cursa, marfa a fost mutată de transportator într-un alt mijloc de transport, menționându-se pe formularul CMR noul transportator. La descărcare s-a menționat pe formularul CMR de către destinatar avariile suferite de marfă.

Transportatorul inițial a luat legătura cu asigurătorul său și a pus la dispoziția acestuia toate documentele necesare, atât cele privind marfa cât și cele legate de accident, recunoscându-și vina în producerea daunei.

Asigurătorul a respins la plată dosarul, motivând că nu se poate stabili cu exactitate dacă marfa a fost avariată de primul transportator – până la locul accidentului sau în urma accidentului – sau de al doilea transportator.

Consecința a fost că transportatorul a trebuit să achite expeditorului mărfii valoarea daunei. Căutând un avocat pentru recuperarea daunei (300 euro) de la societatea de asigurări, transportatorul a constatat că litigiul său se poate soluționa numai prin arbitrajul organizat de Camera de Comerț și Industrie a României (altă procedură și alte costuri decât cele cunoscute ale instanței judecătorești). În consecință, transportatorul a rămas cu paguba.

Avocat George IACOB-ANCA

Iacob-Anca & Asociatii – Societate Civilă de Avocați

1 COMENTARIU

  1. Buna ziua, va rog sa mi spuneti ce putem face in cazul in care exista un accident pe teritoriul Ungariei, din vina soferului care a pierdut controlul volanului si a intrat cu masina intr-un sant, marfa fiind partial deteriorata, am luat legatura cu firma de asigurare, am anuntat dauna, am trimis un alt camion sa ia marfa si am adus-o in Romania deoarece asiguratorul ne-a spus ca trebuie sortata, tot asiguratorul ne-a spus in numarate randuri si verbal si scris ca marfa trebuie depozitata undeva pentru a o sorta, ei suportand costul depozitului, in cele din urma dupa 3-4 luni, au constat ca marfa este dauna totala si ca trebuie distrusa in totalitate. in tot acest timp ( 3-4 LUNI) am platit depozitul marfii, la cererea asiguratorului.
    Dauna marfii a fost platita dar nu si depozitarea ei,
    In conditiile in care ei au cerut depozitarea, nu este normal sa plateasca si depozitul? Mentionez ca a fost vorba de 33 de paleti care au necesitat depozit timp de 3-4 luni, costul depozitului, manipularii marfii a fost de 13980 lei.
    Multumesc,

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.