În timp ce electrificarea flotelor de autobuze din Europa crește, aceasta avansează mai lent decât necesită obiectivele climatice. Blocajul nu este disponibilitatea autobuzelor electrice cu baterii, ci durata lungă de viață a vehiculelor existente. Autobuzele urbane rămân în funcțiune în medie aproximativ 20 de ani.
Chiar dacă numai autobuzele cu emisii zero ar fi nou înmatriculate începând cu 2035, flota de autobuze din Europa nu ar atinge 95% electrificare până în 2057, potrivit unui studiu realizat de laboratoarele Federale Elvețiene pentru știința și tehnologia materialelor (Empa).
Aici reconversia ar putea aduce o contribuție semnificativă. În loc să opereze autobuzele diesel existente până la sfârșitul duratei lor de viață sau să le înlocuiască prematur, operatorii le pot converti în sisteme de propulsie electrice cu baterii.
Calculele Empa sugerează că această abordare ar putea duce la electrificarea completă a flotei de autobuze din Europa în aproximativ 15 ani.
În același timp, operatorii pot continua să utilizeze vehicule funcționale, deoarece doar motorul, cutia de viteze, rezervorul de combustibil și sistemul de evacuare sunt înlocuite, în timp ce caroseria, șasiul și interiorul rămân în funcțiune.
Autorii susțin că modernizarea ar putea deveni un pilon suplimentar al tranziției în domeniul transporturilor, permițând o decarbonizare mai rapidă, costuri mai mici de investiții, cerere redusă de materii prime și o mai mare flexibilitate în extinderea transportului public.
Potrivit studiului, o modernizare costă aproximativ jumătate din cât un nou autobuz electric cu baterie.
Întrucât autobuzele electrice suportă costuri de exploatare mai mici decât vehiculele diesel, operatorii de transport ar putea reduce atât cheltuielile de investiții, cât și cele de întreținere pe termen lung.
În funcție de scenariu, autorii estimează că modernizarea electronică ar putea reduce costurile totale de transport cu autobuzul cu între 2,2% și 3,2% până în 2100. Economiile rezultate ar putea fi apoi reinvestite în extinderea transportului public.
Cu toate acestea, beneficiile se extind dincolo de operatorii de transport. Potrivit Empa, reconversia ar putea sprijini, de asemenea, creșterea industriei electromobilității din Europa.
Prin transformarea unei părți din flota de autobuze existentă, producătorii nu ar trebui să crească producția de autobuze electrice noi în același ritm.
Acest lucru le-ar oferi timp suplimentar pentru extinderea capacității de producție și consolidarea lanțurilor de aprovizionare, în timp ce furnizorii ar putea debloca noi oportunități de afaceri pentru kit-uri de modernizare standardizate, sisteme de baterii și punți electrice.
În același timp, abordarea ar putea crea noi perspective pentru ateliere și furnizori de servicii, deoarece se așteaptă ca activitatea tradițională de întreținere să scadă pe termen lung pe măsură ce electrificarea avansează.
Calculele studiului arată că doar 1% din forța de muncă de întreținere auto de astăzi ar fi suficientă pentru a moderniza până la 75.000 de autobuze pe an.
Dacă 5% din forța de muncă din acest sector ar fi alocată acestei sarcini, flota de autobuze diesel existentă în Europa ar putea fi teoretic electrificată în mai puțin de trei ani.
Aceeași capacitate ar putea fi apoi redirecționată către alte vehicule comerciale, cum ar fi camioanele.
Pentru piața europeană a autobuzelor, studiul ridică două întrebări fundamentale: decarbonizarea necesită în mod necesar înlocuirea vehiculelor întregi? Sau este suficient să înlocuiți doar cea mai mare componentă cu emisii mari a unui autobuz – transmisia convențională?
Până în prezent, programele de finanțare s-au concentrat în principal pe achiziționarea de autobuze electrice noi.
Pentru ca modernizarea să joace un rol mai important în viitor, factorii de decizie politică vor trebui să introducă scheme de finanțare adaptate, procese standardizate de aprobare și soluții industrializate de modernizare.
Dan ATHANASIU
dan.athanasiu@ziuacargo.ro
