Așa cum anunțam într-unul dintre numerele trecute, Uniunea Societăților de Expediții din România (USER) a demarat acțiunea de inventariere a traseelor intermodale. Chiar dacă inventarul nu este unul exhaustiv, scoate în evidență o serie de particularități care caracterizează piața autohtonă de profil.
Inițiativa, susținută și de revista Ziua Cargo, s-a concretizat, deja, în mai multe hărți relevante pentru sector, la care se adaugă inventarul efectiv al traseelor intermodale, ce poate fi consultat pe site-ul Uniunii (www.user.ro).
„Pentru a analiza stadiul dezvoltării transportului intermodal în țara noastră, am încercat o inventariere a terminalelor funcționale și a traseelor intermodale. Ținând seama că, în transportul maritim, există linii maritime de containere bine organizate și consolidate (precum MAERSK, MSC, COSCO), inventarierea s-a rezumat, în această etapă, pe transportul intermodal auto – cale ferată. În perioada în care am studiat piața, am putut observa, în traficul național, o concentrare mare a traseelor ce converg în portul Constanța. În schimb, în traficul internațional, convergența traseelor se resimte în Vestul țării din terminalele Oradea și Curtici”, a precizat Marius Cae, președinte USER.
Altfel spus, traseele intermodale se concentrează în două categorii. Prima este constituită de rutele care pleacă din portul Constanța (o sursă principală de containere de import sau export care vin sau pleacă pe cale maritimă), containerele fiind distribuite în zona București și limitrofă, sau în Moldova. Cea de-a doua categorie vizează zona de Vest a țării, cu plecări din terminalele Curtici sau Oradea înspre țări din Vestul Europei cum ar fi Belgia, Italia, Germania.
Investiții private în cea mai mare parte
Președintele USER a ținut să sublinieze că terminalele de containere se bazează, în principal, pe investiții private, în timp ce fostele terminale ale CFR, cu câteva excepții, nu mai sunt folosibile.
„Din păcate, nu există niciun organism în România care să aibă o viziune de ansamblu și, cu atât mai mult, să realizeze o coordonare a sistemului de transport intermodal. Nu există o sinergie în folosirea optimă a terminalelor și nici o folosire eficientă a trenurilor de linie puse în circulație de diverși operatori. În consecință, eficiența este redusă, ceea ce se traduce într-un cost ridicat pe unitate transportată, dublat de o frecvență slabă a plecărilor din terminale”, a arătat Marius Cae, menționând că legislația care obligă la reducerea emisiilor de CO2, dar și criza de șoferi, care a devenit, deja, un fenomen în transportul rutier, aduc tot mai mult în discuție soluția transportului intermodal.
Este doar unul dintre motivele pentru care Uniunea Societăților de Expediții din România își propune să se implice în susținerea acestui segment.
Despre măsurile care se impun pentru dezvoltarea acestui sistem de transport în România, care de altfel este și în atenția Comisiei Uniunii Europene vom vorbi însă în numerele următoare.
Despre transportul intermodal
În conformitate cu definiția unor organisme internaționale, transportul intermodal este un caz particular al transportului multimodal efectuat în una și aceeași unitate de transport, prin moduri succesive de transport și fără divizarea mărfii la schimbarea modurilor de transport. Transportul intermodal permite combinarea, în mod avantajos, pe un anumit parcurs, a avantajelor specifice fiecărui mod de transport:
– flexibilitatea transportului rutier;
– capacitatea ridicată de transport pe calea ferată;
– costurile scăzute ale transportului naval;
– viteza superioară a transportului aerian.
Principalul atu al transportului intermodal este acela că poate oferi posibilitatea expeditorului de a se baza pe un singur furnizor de logistică a transporturilor / operator de transport, care este și singurul responsabil al transportului, din momentul recepționării mărfii până în momentul livrării acesteia, ceea ce înlătură riscul împărțirii răspunderii contractuale între mai mulți operatori de transport.
Meda IORDAN
meda.iordan@ziuacargo.ro
