Page 28 - Revista ZiuaCargo ianuarie 2019

Să nu uităm că tăcerea este la fel de importantă precum comunicarea! A vorbi când și cât trebuie e o artă care se învață cu răbdare, dar roadele vor fi pe multiple planuri: acceptare, integrare, afirmare, colaborare.
Important este ca, în procesul de comunicare, să îl considerăm întotdeauna pe interlocutor ca pe un partener de dialog.
care dată, trebuie să ne adaptăm, în funcție de persoana și de contextul în care aceasta se realizează. „Arta” co- municării adevărate, eficiente este dată de modul în care cei care comu- nică aderă la valorile comune ale celor cu care intră în contact. Nu este sufi- cient doar să transmitem mesaje. Trebuie să nu uităm că informațiile pe care le transmitem, indiferent de natu- ra lor, au și o latură subiectivă, au, în- totdeauna, și o încărcătură emoțională și afectivă.
transmițător, deoarece, pe lângă informațiile privind desfășurarea cursei, mai poate transmite – sau nu – informații considerate colaterale, dar care pot forma o opinie sau o luare de poziție.
Acesta va căuta să acumuleze cât mai multă informație, pentru a o trans- mite firmei, considerând că, astfel, își îndeplinește rolul și își întărește sta- tutul dobândit în firmă.
Comunicarea are o foarte mare influență asupra celor dintr-o firmă de transport, deoarece, indiferent de sta- tut, de la manager și până la șofer, toți se definesc, se regăsesc în funcție de ceilalți, iar comportamentul lor repre- zintă o construcție personală în inter- acțiunea cu ceilalți.
Mesaje eronate
Șoferul, comunicator de informație
omit să transmită anumite informa- ții sau le transmit trunchiat. „Nu am crezut că este important”, „am uitat”, „nu am știut”, sunt doar câteva dintre scuzele care însoțesc lipsa de infor- mație pe care trebuia să o transmită șoferul. Aceste situații sunt, de multe ori, în dezavantajul firmei, producând atât prejudicii financiare, cât și de imagine. În general, șoferii „omit” să transmită informațiile care consideră că i-ar dezavantaja sau care se referă la diferite abateri sau sancțiuni primite de aceștia în timpul cursei. Omisiuni se produc, de asemenea, atunci când șoferii observă că informațiile trimise de ei nu sunt luate în considerare sau când sunt apreciate ca inoportune sau nesemnificative.
Trebuie să ținem cont de faptul că și șoferul, la rândul său, este un po- tențial deținător de informație, care, atunci când se referă la livrarea sau preluarea unor comenzi, la evenimen- te neprevăzute care pot apărea pe traseu, la abaterile de la un traseu prestabilit sau la orice alte probleme ce pot apărea în timpul cursei, devine esențială pentru transportator, dar și pentru beneficiar. Atunci când activi- tatea nu decurge conform planului, cu cât informația transmisă de șofer este mai corectă și mai operativă, cu atât crește viteza de răspuns, cu efecte pozitive asupra desfășurării și finali- zării cursei.
Definim conducătorul auto ca un comunicator de informație, și nu ca un simplu
Și în acest caz, o instruire adec- vată și, mai ales, lipsită de formalism, privind confidențialitatea unor infor- mații, va da rezultatele scontate.
Beneficiarii informației privind des- fășurarea cursei sunt, în principal, dis- pecerii, dar și patronii firmelor de trans- port.
Pentru a transmite informații corec- te și utile, șoferul trebuie instruit. El trebuie să cunoască atât natura și im- portanța informațiilor pe care este dator să le transmită, cât și consecințele care decurg dacă nu le ia în considerare sau nu le transmite spre firmă.
Scurt-circuite...
O altă problemă care poate pro- duce prejudicii unei firme de transport este „comunicarea” unor mesaje false sau neconfirmate de către șoferi, de data aceasta nu către firmă, ci către alți șoferi. Vorbim, aici, de ceea ce putem numi „opinia parcării”, opinii care sunt transmise de către șoferii comunicatori și care nu au acoperire în realitate. Există, chiar, un limbaj specific, folosit de șoferii de TIR când comunică prin stație!
Sunt și cazuri când șoferii (chiar dacă sunt de bună credință) transmit, involuntar, informații confidențiale legate de firma la care lucrează.
Uneori, însă, șoferii, voit sau nu,
„Ce mă încarci pe mine cu asta, nu am destule pe cap? Descurcă-te...”, sunt răspunsuri care, de cele mai multe ori, îi fac pe șoferi să refuze voit să mai transmită informații.
Nu putem vorbi de transmitere de informație, fără să precizăm că, atât pentru cel care transmite, cât și pentru cel care recepționează, este extrem de important ca între cei doi să existe încredere reciprocă și potențial de comunicare. Important este să îl considerăm, întotdeauna, pe șoferul care transmite informații ca pe un par- tener de dialog, un colaborator perma- nent și, mai ales, util.
Scopul comunicării cu șoferii este, în primul rând, să reușim să-i facem să ne asculte și să ne înțeleagă dar, la rândul nostru, trebuie să învă- țăm să ne ascultăm șoferii.
Patronul/managerul de transport, nu în ultimul rând dispecerul, sunt cei care, prin strategii adecvate de comu- nicare, le creează șoferilor atât posibi- litatea de a „ști”, dar, în egală măsură, și de a informa.
Psiholog pr. Cristian SANDU
Atunci când șoferul simte că este ascultat, că informațiile transmise sunt de ajutor firmei, gradul de satisfacție personală și de fidelitate față de firmă crește.
26 ................................................................................................................................................ ianuarie 2019
Cabinet de psihologie autorizat E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com Tel.: 0751.364.575
ECHIPA