Page 24 - revista ZIUA CARGO
P. 24
ASASINAT ÎN PARCARE Jurnal de bord
15 mai. 14:50. Mihai și Liliana se opresc, pentru pauza de 24 h, într-o parcare situată pe A28, Somme, Franța, la aproximativ 140 de kilometri de Calais. Vremea nu ține, astăzi, cu șoferii... Plouă și vântul bate puternic. Parcă nici lacătul folosit pentru asigurarea mărfii nu se fixează bine... Dar sunt împreună și... în fond... asta compensează orice.
ACTUALITATE
Mihai Spătaru și Liliana Con- convins, încât îmi era, pur si simplu, veam timp să facem două curse pe
durache s-au cunoscut în
urmă cu 2 ani și jumătate. Liliana își dorise întotdeauna să fie șofer profesionist, iar, în ultimul an, reușise să obțină toate categoriile de permis. Fata ei crescuse, deja, și pu- tea să stea fără probleme cu bunicii și unchii ei, care locuiau în apropiere. După o experiență urâtă de lucru în echipaj, care a durat două luni, l-a cu- noscut, prin intermediul unor prieteni,
pe Mihai.
Ea avea nevoie de inițiere în arta
de a fi șofer profesionist, iar el de o persoană care cunoștea limba spanio- lă. Am uitat să precizez... totul se pe- trecea în Spania, unde Liliana locuia, deja, de aproape 10 ani.
2 ani și jumătate, același suflet
„Din 6 ianuarie 2019, am fost îm- preună zi de zi, secundă de secundă. Nu ne-am certat niciodată, nici măcar nu ne-am contrazis. Deși eu sunt o fire vulcanică, Mihai era atât de corect și atât de bun, un familist atât de
rușine să ridic tonul, indiferent de motiv.
În toată această perioadă, de doi ani și jumătate, nu am luat nici măcar o dată concediu. Nu aveam nevoie, trăiam cea mai frumoasă poveste a vieții noastre. Nu am știut, până în momentul în care l-am cunoscut, ce este aceea iubire, ce este respectul sau sprijinul reciproc... Dacă spun că Mihai era o persoană specială, mi se pare prea puțin.
Mihai era calm, înțelegător, darnic, muncitor și responsabil, în fiecare moment.
Cred că avea toate calitățile din lume. Nu merita să sufere pentru nimic în lumea asta!
Am început activitatea, în echipaj, în cadrul unei companii spaniole, având șef român, pe mai puțini bani, dar eram acasă miercuri, sâmbătă și duminică. Făceam curse Madrid-Italia, tur-retur, dar, lucrând în echipaj, a-
săptămână. Timp de două luni, a fost totul în regulă, iar programul s-a res- pectat. Dar, apoi, au început proble- mele și ilegalitățile, iar Mihai nu era niciodată de acord cu asta. «În mo- mentul în care miști roata fără card de tahograf, înseamnă să muncești gratis și, atâta timp cât nu mi se res- pectă pauza, nu este în regulă», îmi spunea el. În acest context, după patru luni, am renunțat.
A urmat o firmă în regulă din toate punctele de vedere. Avea baza aproa- pe de casă și toate regulile erau res- pectate. Dar, odată cu pandemia, nu ne-au mai putut oferi posibilitatea să lucrăm în echipaj. Nu am vrut să lu- crăm singuri pe camion.
Voiam să fim împreună și am considerat
că banii nu sunt mai importanți decât familia.
Am căutat un alt angajator și am găsit o firmă care avea o faimă destul de urâtă, dar, cu bază la Madrid, ceea ce ne permitea să efectuăm acasă
24 ...................................................................................................................................................... iunie 2021
