Page 38 - revista ZIUA CARGO

Există „lege”... dar
se merge pe „tocmeală”
Practica în transporturile românești arată, în continuare, diferențe mari între spiritul legii și chiar litera acesteia și ceea ce prevăd contractele comerciale.
C omentăm, în continuare, o par- te dintre practicile cu iz abuziv pe care le-am întâlnit în ultima
vreme.
„Disponibilitate obligatorie”
Atunci când un client solicită con- tractual unui transportator să asigure „disponibilitate obligatorie”, ar putea părea, la prima vedere, un aspect fi- resc. Transportatorul beneficiază de un grad ridicat de exclusivitate, în re- lația cu respectivul client și, în cazul în care variațiile volumelor de marfă sunt semnificative, poate revinde res- pectivele curse către alți transportatori. Sună foarte bine... la prima vedere.
Însă, anul trecut au fost variații mari de volume și transportatorii „prinși” în astfel de contracte au fost nevoiți să apeleze la terți mai mult de- cât în mod obișnuit, fiind obligați să găsească o soluție. În caz contrar, da- că clientul își găsește singur soluția de transport, percepe transportatorului plata diferenței de tarif.
Rezultatul – transportatorul prin- cipal găsește tot mai greu subcontrac- tori, care știu că nu trebuie decât să aștepte până când comanda va veni direct de la clientul final și, atunci, pot percepe tarife „umflate”. Deși, inițial, părea avantajat de un contract prefe- rențial, transportatorul va constata, pe parcursul derulării contractului, că pro- fitul său este puternic afectat de fac- turile de diferență. Așa ar trebui să arate un parteneriat?
Penalități mari la întârzieri
„Astfel de clauze derogă de la cele obișnuite. Dacă sunt cuprinse în con- tracte-cadru, este necesar un acord expres pentru ele, altfel nu produc efecte. Din păcate, practica instanțelor de judecată nu este tranșantă în apli- carea art. 1203 Cod civil, potrivit căruia «Clauzele standard care prevăd, în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunța uni- lateral contractul, de a suspenda exe- cutarea obligațiilor sau care prevăd, în detrimentul celeilalte părți, decăde- rea din drepturi ori din beneficiul ter-
menului, limitarea dreptului de a opune excepții, legea aplicabilă, sau clauze prin care se derogă de la normele pri- vitoare la competența instanțelor jude- cătorești nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte»”, a arătat Alin Dicu, managing partner Asko Asseku- ranz Romania.
În privința penalităților la întârziere, dacă este vorba despre întârziere la livrare, art. 23 alin. 5 din Convenția CMR prevede că „În caz de întârziere, dacă cel în drept face dovada că din această întârziere a rezultat un pre- judiciu, transportatorul este ținut să plătească daune care nu pot depăși prețul transportului.”
Iar art. 41 alin. 1 din Convenția CMR prevede că „Sub rezerva dispo- zițiilor articolului 40, este nulă și fără niciun efect orice stipulație care, direct sau indirect, ar deroga de la dispozițiile prezentei convenții. Nulitatea unor ast- fel de stipulații nu atrage nulitatea ce- lorlalte prevederi ale contractului.”
Aceasta înseamnă că nu pot fi schimbate, prin clauzele contractului încheiat între părți, regulile stabilite prin Convenția CMR.
„În concluzie, în caz de întârzieri la destinație, trebuie făcută dovada prejudiciului cauzat, iar răspunderea transportatului, dacă se face această dovadă, este limitată la valoarea pre- țului transportului”, a explicat Alin Dicu.
Probleme semnalate la mărfuri transportate cu luni de zile înainte
Uneori, este dificil pentru transpor- tator să își mai reamintească despre ce transport și marfă este vorba, însă clientul îl face responsabil... De altfel, lipsa oamenilor duce, adesea, la re- cepționarea mărfurilor de către clienți cu întârziere de zile.
Convenția CMR (aplicabilă și trans- porturilor interne, conform art. 77 alin. 1 din OG 27/2011) prevede, în art. 30 alin. 1, că: „Dacă destinatarul a primit marfa fără să fi constatat starea ei în contradictoriu cu transportatorul, sau dacă cel mai târziu în momentul eli- berării, când este vorba de pierderi ori avarii aparente, sau în termen de 7 zile
Alin Dicu
SIGURANȚĂ. IT
38 ................................................................................................................................................ ianuarie 2023
de la data eliberării, în afară de du- minici și sărbători legale, când este vorba de pierderi sau avarii neaparen- te, nu a făcut rezerve transportatoru- lui, indicând natura generală a pierderii sau avariei, se prezumă, până la proba contrarie, că a primit marfa în starea descrisă în scrisoarea de trăsură. Rezervele arătate mai sus trebuie să fie făcute în scris, dacă este vorba de pierderi sau de avarii neaparente.”
„«Se prezumă până la proba contrarie» înseamnă că destinatarul are obligația de a face dovada că în- cărcătura a fost avariată la momentul predării, ceea ce este destul de dificil, din moment ce nu a făcut mențiuni în documentele de livrare (CMR, aviz de însoțire, proces verbal etc.). O marfă avariată în depozit, după recepție, nu poate fi imputată transportatorului”, a arătat Alin Dicu.
Vom continua seria prezentării prac- ticilor din piață care, chiar dacă uneori sunt în granițele legale, au ca efect distorsionarea pieței și adâncirea crizei prin care trece sectorul transporturilor. Iar această listă ar putea include: obli- gativitatea șoferului de a încărca/des- cărca marfa; lipsa unor programări clare și respectate în depozite pentru încăr- care/descărcare; penalități reținute transportatorilor din facturi pentru curse efectuate ulterior; depășirea termenelor de plată.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro