Încrederea rămâne un lux

„Transportatorii sunt, astăzi, pe cai mari”, mi-a zis un client de transport… Altfel spus, cererea mare de transport față de parcul disponibil pune firmele de transport într-o situație favorabilă, putând să își negocieze cu ușurință tarifele.

Radu Borcescu, redactor șef Ziua Cargo

Ciudat, la puține momente distanță, vorbesc cu un transportator, care îmi spune că nu reușește să se mai înțeleagă cu clienții – oricât de mult coboară tarifele, aceștia sunt nemulțumiți și pretind noi reduceri…

În cadrul unui eveniment cum este Gala Ziua Cargo, în care se întâlnesc câteva sute de transportatori, clienți și furnizori ai acestei industrii, ai șansă să afli multe lucruri interesante și am decis să vă împărtășesc câteva dintre acestea.

M-a îngrijorat un alt transportator – toată lumea are probleme cu șoferii, însă există un fenomen, aparent periculos, care pare să câștige teren. Crește numărul șoferilor care pretind să își facă propriul program, fără a ține cont de reglementările legale – câteva zile lucrează „puternic” și, apoi, stau acasă câteva zile. Parcă ar fi medicii când stau de gardă… Și cum nu se mai găsesc șoferi, unele firme acceptă această situație. Până la urmă, este o afacere, nu-i așa? Oare de ce nimeni nu pomenește de controale, de riscul amenzilor sau, chiar, al ridicării licenței?

În orice caz, putem spune cu tărie că șoferii sunt astăzi „pe cai mari” – salarii mari, program cum vor ei și de consum nu mai îndrăznește nimeni să-i certe… Asta până vorbești cu câțiva dintre ei și încep să îți explice cum văd ei lucrurile și presiunile la care sunt supuși.

Acum, este evident că toată lumea vrea să își servească cât mai bine clienții. Și, pentru că modelele clasice sunt nefuncționale, în ultima vreme a apărut „un curcubeu” de soluții – expeditori care achiziționează semiremorci, transportatori care devin expeditori, firme care utilizează toate posibilitățile (propriul parc de camioane, parc subcontractat captiv, parc de semiremorci și utilizarea tracționiștilor, expediție clasică…). Cum reușesc să țină situația sub control și să aibă o imagine clară asupra costurilor și profitabilității…?

Unul dintre acești transportatorii mi-a spus că nici așa nu este bine. Abia termină cursa un subcontractant, că îi și contactează clientul, cu intenția de a-l înlătura. Care credeți că este argumentul? Ați ghicit! – îi propune un tarif mai mic. Iar această atitudine nu este o excepție, ci, mai degrabă, regula. În acest ritm, ce să mai înțeleagă și clienții? Este clar că transportatorii îi speculează, dacă atât de mulți și atât de des îi bombardează cu oferte mai bune.

Și mai este ceva deranjant. Statisticile au arătat o ameliorare a situației financiare, în ultimii ani, pentru industria transporturilor, însă, în continuare, facturile se plătesc cu mare întârziere. Am impresia că sunt jucători în piață care, pur și simplu, nu pot să conceapă să își plătească facturile la timp, mai ales că unii dintre acești expeditori știu sigur că nu au probleme cu cash-flow-ul. Termenele de plată sunt, oricum, destul de largi, serviciul a fost prestat… de ce trebuie să îl scoți din minți pe transportator, să îl provoci să te sune în repetate rânduri…? Să fie ceva înrădăcinat în acest popor?

Acum aproape două mii de ani, zorii apariției nației române sunt strâns legați de creștinarea acestor teritorii. Mă gândesc că acest popor a avut timp să întoarcă pe toate părțile învățăturile creștine, potrivit cărora este invitat să arunce primul piatra cel fără de păcat. La prima vedere, nimeni nu ar trebui să arunce piatra, însă, ingenioși cum suntem, am găsit altă interpretare. Dacă nimeni nu este fără de păcat, atunci nu mai contează în cine aruncăm cu piatra, pentru că este sigur că o merită.

Despre cum se defăimează unii patroni pe alții nu voi vorbi, pentru că asta ar însemna să bârfim și nu ar aduce nici un folos nimănui. Din fericire, „fenomenul” pare să se reducă în intensitate, sau poate doar mă ocolesc pe mine…

Prea multă gândire pe termen scurt, prea puțină strategie și unele limite pe partea de comunicare deteriorează un mediu de afaceri care, altfel, are aproape toate premisele să meargă bine.

Există un proverb – „fă-te frate cu dracu’, până treci puntea” – doar că mulți au uitat că au trecut „puntea” de mult.

Dar să încheiem într-o notă pozitivă. Sunt, deja, câteva firme mari de transport care au luat decizia: încep achiziția de camioane CNG, atât pentru transport național, cât și internațional. Calculele arată reduceri importante ale costurilor.

Acestea sunt câteva dintre lucrurile aflate, însă, prins cu organizarea, nu am avut foarte mult timp pentru discuții. Mă întreb ce au aflat ceilalți participanți?

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.