Când Meda (mulțumesc, Meda!) a venit cu ideea să scriu o serie de articole despre viața unui manager de securitate, primul gând care mi-a trecut prin minte a fost: „Bine… vezi să nu fii plictisitor”. Apoi Meda (fiind Meda) a plusat: „Primul articol vreau să fie despre tine”.
Sincer, deși unii probabil n-or să mă creadă, mie nu-mi place deloc să vorbesc despre mine. Sunt introvertit „din construcție”, dar mi-am setat singur (ca pe o politică internă) un obiectiv: să funcționez și ca extrovertit, atunci când rolul o cere.
Îmi amintesc perfect primul rol „cu acte” (da, fac parte din acea generație). Făceam contabilitate primară și traduceam rapoarte financiare din sistemul românesc în US GAAP, pentru cazinoul hotelului Intercontinental București. Dacă intrai în birou și mă salutai, înainte să apuc să-ți răspund, mă înroșeam la față ca după o zi la mare, 35 de grade C, soare direct și convingerea fermă că „nu, mulțumesc, eu nu cred în cremă cu factor SPF”.
Acum, că am trecut de acest moment și ați aflat ceva despre mine, e firesc să vă întrebați: bun, și atunci ce caută tipul ăsta în domeniul securității?
Să știți că mi-am pus întrebarea asta și eu, o vreme. Mai târziu, am înțeles că toate experiențele mele m-au condus în această direcție. De la primul job pe bune-bune, unde am câștigat primii bani (și care, evident, a fost fără carte de muncă – vânzător de haine second-hand în piața Amzei). Până la primul rol, care a inclus și o componentă de securitate, când, unul dintre managerii mei, mi-a spus direct: „Gino, tu te potrivești într-un rol care să includă grija pentru oameni”.
Inițial, am crezut că vrea să-mi spună să mă fac HR-ist. Apoi am realizat că… nu despre asta era vorba. (Glumesc. Și, dragi prieteni din HR, nu vă supărați. Promit că nu e un atac intenționat, cel mult un incident minor, fără victime.)
Securitatea nu este, în primul rând, despre a proteja un bun (chiar dacă reprezintă o componentă importantă). Componenta umană este, de fapt, în prim plan!
Și tocmai de aceea țin mult să ne educăm, ca industrie, despre diferența dintre securitate și siguranță (sau safety, cum îi spunem în limbaj corporativ, ca să sune mai „aliniat strategic”).
Dacă ar fi să comprimăm ideea (fără să o luăm „mot-a-mot” ca pe o liturghie), diferența e simplă:
– Siguranța (safety) previne vătămările accidentale: incendii, răniri, evenimente neintenționate. Se concentrează pe pericole.
– Securitatea (security) previne vătămările intenționate: furturi, atacuri, sabotaj, fraudă. Se concentrează pe amenințări.
Pentru cei care mă știu de ceva vreme, știu și că am avut privilegiul să fiu în roluri care le-au combinat pe amândouă. Și am văzut atât importanța fiecăreia, cât și sinergia. Se completează incredibil de bine.
Uneori, chiar aceeași măsură are „dublă cetățenie”: te ajută și la safety, și la security.
Iar asta e definitoriu în logistică, unde lucrurile se întâmplă repede, în teren, în mișcare.
Un exemplu pe care îl consider relevant: măsurile de securitate sunt acolo, în egală măsură, pentru a proteja viața umană și bunurile. Gândiți-vă la actorul principal al unui transport, și de care avem obligația (da, obligația!) să ne asigurăm că este bine: conducătorul auto. Siguranța ei/lui este dată și de măsurile de securitate luate ca să protejeze atât cabina, cât și remorca. Când scazi riscul de incident intenționat, scazi și riscul ca omul să ajungă într-o situație-limită. În logistică, lanțul nu e „doar de distribuție”; e și „despre cel al resursei umane”.
Și, acum, partea care, de obicei, nu se vede din afară
Dacă ar fi ceva ce mi-aș dori să rețineți din acest articol, este următorul lucru: a fi manager de securitate nu înseamnă (întotdeauna) să impui reguli de control. Înseamnă, de cele mai multe ori, să construiești un sistem care te protejează pe tine (și pe ceilalți) înainte să fie nevoie să „intervii”.
Rolul e complex, chiar dacă, la suprafață, se vede doar vârful icebergului: o procedură, un control, o investigație, un raport, un ecuson, o cameră, un audit. Sub „apă”, însă, e toată partea grea: evaluări de risc, scenarii, negociere internă, bugete, cursuri de pregătire, cultură organizațională, colaborare cu operaționalul, lecții învățate, prevenție. Și, foarte important, o componentă psihologică reală.
De cele mai multe ori, lumea vrea „poveștile interesante”, „suculente”: „Zi-ne și nouă ce mai vedeți voi pe camerele de supraveghere” – ca și cum asta ar fi ocupația noastră 24/7, între două cafele și trei butoane apăsate.
Realitatea e alta: managerul de securitate ajunge, frecvent, în mijlocul unor situații care nu sunt deloc de „bârfit”.
Situații cu oameni speriați, cu decizii rapide, cu consecințe, cu presiune, uneori cu pierderi, uneori cu risc pentru viață, uneori cu dileme morale. Acolo nu mai e vorba de „procedură” ca text, ci de procedură ca responsabilitate.
De aceea, rolul de manager de securitate trebuie să aibă acces direct la strategia și misiunea organizației. Nu pentru orgoliu, nu pentru statut, ci pentru eficiență. Ca să poți dezvolta și implementa măsuri care să asigure că businessul continuă să funcționeze în condiții de siguranță și securitate. În logistică, asta înseamnă continuitate operațională, reputație, conformitate, pierderi reduse, oameni mai protejați și o cultură în care „se poate lucra normal”, fără să stai permanent cu un nod în stomac.
Și nu uitați ceva esențial: securitatea (ca educație, ca sistem, ca disciplină) există ca să vă protejeze pe dumneavoastră. Managerul de securitate este, la finalul zilei, în „afacerea” de protejare a oamenilor. Bunurile vin la pachet, dar omul e primul.
Data viitoare, discutăm despre cum formezi echipa
În numărul viitor, revin cu un material în care voi detalia, în viziunea mea, cum îți alegi și cum îți formezi o echipă nu doar de „oameni de securitate”, ci de oameni cu grijă de oameni. Pentru că, în realitate, asta e diferența dintre o securitate care „bifează” și una care chiar funcționează.
Până atunci, vă las cu o întrebare simplă (și puțin incomodă, recunosc): în organizația voastră, securitatea e văzută ca „poliția internă”… sau ca un partener care ține oamenii în siguranță și operațiunile în mișcare?
Gino Laios
gino.laios@pmi.com
Global Senior Manager – Security Programs
Philip Morris International
