În 1997, descindeam, cu tot entuziasmul primelor mele misiuni jurnalistice, în Gara de Nord, pentru sărbătorirea a 125 de ani de la inaugurarea acesteia. „Babele” – cele mai vechi locomotive din România – străluceau în soare, pe ultima linie a gării.
Iar curiozitatea mea de a le vedea de cât se poate de aproape s-a soldat cu o căzătură ca-n filme, un crac al pantalonilor pătat cu motorină și cu aplauze la scenă deschisă din partea celor prezenți pe peron.
Nici nu-mi vine să cred că de atunci au trecut aproape 30 de ani… Entuziasmul s-a transformat în experiență, au mai apărut și ceva fire de păr albe, încheieturile parcă nu-mi mai dau voie să mă cațăr chiar peste tot, iar probabil că o căzătură ca-n filme nu s-ar mai solda numai cu un râs copios și o amintire frumoasă.
Poate și nostalgia de a face o nouă vizită la câteva dintre „băbuțele” pe care le-am cunoscut atunci, dar și pasiunea pentru istorie, alături de o curiozitate care nu m-a părăsit încă, m-au adus, acum câteva zile, în pragul Muzeului Căilor Ferate Române. Pe care, spre rușinea mea, nu-l vizitasem încă, deși aproape că nu mi-a scăpat niciun muzeu din București.
O experiență (destul de) plăcută, deși lipsa informațiilor detaliate la fața locului (sau ascunse atât de bine, încât aproape că nici nu le vezi) și faptul că muzeul însuși e… o piesă de muzeu (destul de neatractiv, suspendat undeva în timp, în ciuda potențialului).
Puțină istorie
Astfel, am aflat mai degrabă cu ajutorul Wikipedia că…
„Ideea înființării unui muzeu al căilor ferate a apărut în 1924. Cu această ocazie, la inițiativa inspectorului general ing. Theodor Balș, au fost salvate de la dezmembrare mai multe locomotive și vagoane vechi, care staționau prin diferite depouri (…).
În 1937 s-a publicat în «Foaia Oficială a CFR» nr. 973 din 16 septembrie ordinul de înființare al muzeului. Inginerul V. Mișicu, alături de colaboratorii săi ing. H. Cușută și O. Vătășan au început o muncă de documentare în arhivele CFR, precum și ale Ministerului Comunicațiilor, ale Statului, ale Academiei Române.
Totodată au făcut apel la actualii și foștii angajați CFR pentru donații. Colecția rezultată, împreună cu materialul rulant salvat anterior, a fost expusă într-o sală a complexului sportiv Giulești (lungă de 45 m, lată de 18 și înaltă de 9), exponate mai mari, care nu au mai încăput, fiind etalate pe liniile ferate din proximitate. Inaugurarea muzeului a avut loc cu ocazia Ceferiadei din 10 iunie 1939.”
„În primăvara anului 1953 a fost înființat Muzeul Tehnic al Căilor Ferate, amenajat în actuala clădire din Calea Griviței 193 B, care se află în imediata apropiere a Gării de Nord din București. În iulie 1968 muzeul a fost închis pentru reamenajare și a fost redeschis cu ocazia sărbătoririi centenarului liniei București Filaret-Giurgiu, în anul 1969.
În 1991, din cauza lucrărilor pentru construirea stației de metrou Gara de Nord, a fost demolată mica hală ce adăpostea garnitura «Călugăreni», iar exponatele au fost mutate în celelalte săli ale muzeului sau conservate în depou.
În patrimoniul Muzeului Căilor Ferate Române se află garnitura reconstituită a trenului care a făcut prima cursă pe o cale ferată în România, în luna octombrie a anului 1869, între București și Giurgiu, fiind tras de locomotiva cu abur «Călugăreni».(…)
Tot în Muzeul CFR a fost expusă o locomotivă Reșița realizată în anul 1873, precum și machete reprezentând locomotive construite în țară, macheta unei instalații de centralizare electrodinamică cu relee, înzestrată cu bloc de linie automat și cu instalații dispecer.
Colecția muzeului mai cuprinde machete de vagoane, un telegraf Morse din 1869, fotografii, acte vechi, costume de ceferiști, obiecte cu caracter memorial legate de personalități cum ar fi Anghel Saligny (1854-1925) și Elie Radu (1853-1931), cu realizări deosebite în domeniul podurilor feroviare.”
O atracție deosebită este cea mai mare dioramă feroviară la scara 1:87 din România. Diorama are dimensiunile de 14.4 x 4 m, are 260 m de șine, dispuse pe 3 nivele, și este complet automatizată.
Salonul Regal
Tot parte a istoriei feroviare românești, a fost redeschis, recent, pentru vizitare și Salonul Regal din Gara de Nord.
„În 1872, calea ferată era mijlocul de transport cel mai rapid si mai modern. Chiar și Casa Regală a României folosea trenul, pentru deplasările oficiale. Fiind cunoscute rigorile unor astfel de deplasări, întreg traseul ce urma să fie parcurs urma să fie amenajat pe măsura înalților oaspeți.
Astfel, holul caselor de bilete devenea treptat un spațiu oficial pentru primirea înalților oaspeți. În anul 1896, sosește în vizită Principele Franz Josef, Împărat al Austriei și conducător al celorlalte state ale Monarhiei Habsburgice (…).
După încheierea acestei vizite, holul caselor de bilete de odinioară devine Salon Oficial al gării pentru primirea și plecarea delegațiilor oficiale. (…) Denumit și Salonul Regal, acesta s-a folosit pentru scopul pentru care a fost amenajat până în anul 1939. (…)” – potrivit informațiilor prezentate în Salonul Regal.
În anul 1939, pentru delegațiile oficiale a început să se folosească Gara Regală Băneasa, iar Salonul Regal rămâne doar salon oficial pentru evenimente. Comuniștii au adus modificări salonului, dar fără a-l distruge (de tot). Covorul, care purta însemnele regale, a fost „puțin modificat”, pentru a purta „cu mândrie” secera și ciocanul, care, în mod paradoxal, l-au salvat de la distrugere.
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
