AFSLUITDIJK

Digul de inchidere din Nordul Olandei

Afsluitdijk, denumirea olandeza pentru „dig de inchidere“, este o lucrare arhitectonica de dimensiuni mari, baraj si autostrada, construita in perioada 1927 – 1933 intre Den Oever (provincia Wieringen, Nordul Olandei) si Zurich (Wunseradiel, in provincia Friesland), avand o lungime de 32 km si o latime de 90 m, la o inaltime initiala de 7,25 m deasupra nivelului marii. Datorita acestui dig, s-a castigat o suprafata de teren de 2.000 km patrati. In acest moment, in total, in Olanda, aproximativ 3.000 de bucati de pamant au fost recuperate din apa.

Digul este parte a unui proiect mai mare, Zuiderzee Works, care viza realizarea unor baraje la Marea Nordului pentru crearea lacului IJsselmeer, cu apa dulce. Asociatia Zuiderzee a fost fondata in 1886, pentru studiul drenarii golfului la Marea Nordului, in vederea recuperarii unei importante portiuni de teren cu potential agricol, mai ales in contextul inundatiilor periodice din regiunea Friesland.

Inginerul Cornelis Lely era unul dintre membrii proeminenti ai asociatiei care, in 1891, a proiectat primul plan al digului-baraj de inchidere a Zuiderzee. Mai tarziu, in 1913, devenit ministru al Apelor, Lely include lucrarile de diguire in programul de guvernare, in ciuda protestelor industriei pescuitului. Dupa inundatiile din 1916 si criza din Olanda din 1918, spiritele erau deja pregatite pentru proiect, care a fost aprobat de Parlament in anii urmatori.

Proiectarea si constructia Afsluitdijk au fost realizate cu mijloace relativ simple, avand in vedere faptul ca nu existau computere cu proiectare 3D si alte metode de calcul si simulare. Dispozitivele de ecluzare si digul propriu-zis au fost intai construite la scara, pentru a fi testate „pe viu“. Implementarea in practica a acestui proiect a confirmat pozitia Olandei ca lider in domeniul constructiilor de indiguire din Europa.

Argila, nisip si nuiele de rachita

Experienta anterioara a demonstrat ca un anumit tip de material sedimentar provenit din topirea ghetarilor (till), prezent sub forma unor roci-conglomerate argiloase de diverse dimensiuni, a constituit cea mai buna solutie pentru constructia unei structuri ca Afsluitdijk, un avantaj in plus fiind faptul ca se gaseste din belsug in regiunea mentionata, putand fi extras in cantitati mari, prin dragaj, de pe fundul Zuiderzee, golf la Marea Nordului.

Lucrarile au inceput simultan in patru puncte: la ambele capete ale viitorului dig-baraj, pe cele doua maluri pe care urma sa le uneasca, precum si pe doua insule artificiale construite special pe „traseu“ (Kornwerderzand si Breezand). Din aceste puncte, digul a fost construit cu ajutorul navelor care depuneau roci argiloase pe fundul marii, in doua linii paralele, cele doua diguri inguste rezultate fiind „umplute“ apoi cu nisip, deja la o inaltime peste nivelul marii. Nisipul a fost acoperit cu un nou strat de roca argiloasa, structura fiind consolidata la baza cu roci bazaltice si impletituri de nuiele de rachita. Digul a fost finalizat prin inaltare cu straturi de nisip si argila pe intreaga suprafata, pe care a fost plantata iarba. Constructia a mers mai repede decat era de asteptat, in ciuda curentilor puternici de adancime din trei puncte de pe linia digului. La data de 28 mai 1932, cu doi ani mai devreme decat se preconizase, s-a finalizat inchiderea golfului, actul de nastere al lacului IJsselmeer, chiar daca acesta era cu apa sarata la inceput, si intrarea in istorie a golfului Zuiderzee.

Digul, insa, nu era gata, nefiind inca la nivelul proiectat, ca inaltime, si neavand autostrada finalizata, care era preconizata a lega provincia Friesland de Nordul Olandei (in prezent A7/E22). Abia la 25 septembrie 1933 a avut loc inaugurarea oficiala a Afsluitdijk, cu un monument proiectat de arhitectul Dudok pentru a marca locul unde a fost inchis barajul.

Cantitatea de material utilizata a fost estimata la 23 milioane metri cubi de nisip si 13,5 milioane mc de roca argiloasa, cu o medie de 4.000-5.000 muncitori implicati in constructie.

În afara de digul-baraj propriu-zis, a fost necesara constructia a doua complexe de ecluze pentru a permite trecerea navelor si descarcarea apelor, la ambele capete ale digului. Complexul de la Den Oever include ecluza Stevin si trei serii a cate cinci supape de descarcare ale apelor lacului in Marea Wadden. Celalalt complex, la Kornwerderzand, este compus din ecluza Lorenz (fizician care a contribuit la constructia digului prin calculatiile mareei si curentilor) si din doua serii a cate cinci supape de descarcare. Este necesara „descarcarea“ periodica a lacului, deoarece este continuu alimentat de rauri si izvoare (in mod notabil de raul IJssel, care da si numele lacului).

Afsluitdijk in cifre

– 32 km lungime: 2,5 km intre Olanda de Nord si Wieringen, 29,5 km intre Wieringen si Friesland

– 90 m latime la suprafata

– intre 6,80 si 7,50 m inaltime deasupra nivelului marii

– supapele de descarcare ale ecluzelor au 12 m latime si 4 m adancime

– materiale de constructii: 15 milioane mc roca argiloasa si 27 milioane mc de nisip

 

Raluca MIHAILESCU

raluca.mihailescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.