Bazilica Sfantului Petru din Vatican

Bazilica Papala San Pietro din Vatican este o biserica renascentista, care are cea mai mare capacitate la interior dintre toate bisericile crestine din lume, de nu mai putin de 60.000 persoane. In ritul catolic, este considerata a fi unul dintre cele mai sfinte locuri, conform traditiei, fiind ridicata pe mormantul Sfantului Petru, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus si primul Episcop al Romei. Se pare ca exista si dovezi istorice care ar atesta faptul ca locul de ingropaciune al apostolului s-ar afla direct sub altarul bazilicii. Aici sunt adapostite ramasitele pamantesti ale multor papi, bazilica fiind vizitata anual de milioane de persoane din intreaga lume. In piata din fata bazilicii, se ridica de fiecare Craciun cel mai inalt brad din Europa.

Pe acest loc, s-a aflat o veche biserica din secolul 4, iar constructia bazilicii a inceput pe 18 aprilie 1506, incheindu-se pe 18 noiembrie 1626. Faimos loc de pelerinaj, dar si atractie turistica, bazilica San Pietro este asociata cu papalitatea si este considerata o adevarata opera de arta, printre arhitecti numarandu-se Bramante si Michelangelo. Contrar conceptiei publice, nu este o catedrala, nefiind sediul unui episcop, si nici catedrala papala, aceasta fiind Bazilica St Ioan Lateran. Bazilica San Pietro, ocupand o suprafata de 2,3 hectare, are o forma de cruce, cu un naos elongat, in forma de cruce romana, dar proiectele timpurii prevedeau o structura centrala, lucru inca evident.

Naosul conduce catre domul central, stranele fiind situate mai jos, ca nivel. De jur imprejur, se afla diferite capele sau spatii, una dintre ele adapostind celebra sculptura a lui Michelangelo, Pieta. Intregul interior este decorat cu marmura, reliefuri, sculpturi si decoratii arhitecturale. Mormintele papilor si ale altor personalitati notabile sunt, la randul lor, considerate a fi opere de arta.

Istorie

Dupa rastignirea lui Iisus, in Cartea Apostolilor este consemnat ca unul dintre cei 12 apostoli, Simon, cunoscut sub numele de Petru, un pescar din Galilea, a preluat „conducerea“ celor care il urmau pe Iisus si a jucat un rol foarte important in fondarea Bisericii Crestine. Se spune ca dupa 30 de ani, a calatorit la Roma, unde a fost martirizat, in anul 64, in timpul imparatului Nero. Conform scripturilor, Petru a fost crucificat cu capul in jos, la cererea sa, considerandu-se nedemn sa moara in acelasi fel ca si Hristos. Rastignirea a avut loc in apropierea unui vechi obelisc egiptean, care acum se afla in Piata San Pietro. Conform traditiei, ramasitele apostolului au fost ingropate in apropierea Circului lui Nero, pe Mons Vaticanus, la numai 150 m de locul in care a fost rastignit. Mormantul a fost intai marcat cu o simpla piatra rosie, simbolica pentru numele sau, dar neavand nici o semnificatie pentru ne-crestini. Pe acest loc, peste cativa ani, a fost construit un altar pentru ca, 300 de ani mai tarziu, sa fie construita prima bazilica. In 1939, in timpul Papei Pius XII, au inceput cercetari arheologice sub cripta bazilicii, o zona neaccesibila din secolul 9 si pana acum. S-a demonstrat ca, intr-adevar, zona acoperita acum de Vatican a fost cimitir pentru o perioada de vreme inainte de constructia Circului lui Nero, folosit ca loc de ingropaciune in special pentru victimele executate de sangerosul imparat, majoritatea crestini, dar, probabil, si pentru crestinii care doreau sa fie inmormantati in apropierea apostolului.

Excavatiile au scos la lumina vestigiile unor altare datand din diferite perioade istorice, cel din timpul lui Grigore I (590-604) fiind construit deasupra unui aedicul continand fragmente de oase invelite intr-o tesatura cu decoratii de aur. Desi nu se poate determina cu siguranta daca este vorba despre moastele Sfantului Petru, „straiele“ dovedesc totusi importanta deosebita a acestor ramasite. Pe 23 decembrie 1950, Papa Pius XII anunta, intr-o transmisiune radio de Craciun, descoperirea mormantului Sfantului Petru.

Noua Bazilica

Pe la sfarsitul secolului 15, dupa o perioada de neglijenta, vechea bazilica se afla intr-o stare deplorabila. Papa Nicolae V a dispus elaborarea unor planuri pentru constructia unei noi biserici sau pentru modificarea extrema a celei vechi. Dar din cauza tulburarilor politice, la moartea sa nu se facuse inca mai nimic. Totusi, apucase sa ordone demolarea Colosseumului si o parte din materialele de acolo au fost transportate pentru a fi folosite la noua constructie. In 1505, Papa Julius II a luat decizia de a demola vechea biserica si a ridica pe lucrul respectiv una mai grandioasa. A fost organizat un concurs, multe dintre proiectele participante putand fi si astazi consultate in cadrul Galeriei Uffizi. In urmatorii 120 de ani, eforturile papilor si ale arhitectilor au condus la ceea ce se poate admira astazi in inima Vaticanului.

Una dintre cele mai inedite metode de finantare a constructiei a fost acordarea de indulgente, in schimbul contributiilor, fapt in fata caruia un preot Augustinian german, Martin Luther, a protestat vehement, una dintre lucrarile sale, despre indulgente, constituind, mai tarziu, un factor declansator al Reformei, actul de nastere al Protestantismului.

Arhitectura

Concursul a fost castigat de catre proiectul lui Donato Bramante, iar piatra de fundatie a fost pusa in 1506. Acest plan are forma unei cruci grecesti imense, cu un dom inspirat din arhitectura templelor romane circulare de tip Pantheon. Diferenta este ca, in timp ce Pantheonul este sustinut de un zid neintrerupt, domul lui Bramante trebuia sa se sprijine pe patru mari piloni. Domul central e inconjurat de patru domuri mai joase la axele diagonale. La fiecare colt al cladirii trebuia sa se afle cate un turn, astfel incat constructia sa fie patrata. Dupa moartea Papei Julius, Bramante a fost inlocuit de Giuliano da Sangallo, Fra Giocondo si Rafael. Sangallo si Giocondo murind in 1515, Rafael a preluat proiectul, modificand naosul si incluzand capelele apsidale de-a lungul stranelor pe ambele laturi. De asemenea, a redus dimensiunile turnurilor din colturi. In 1520, Rafael moare, in varsta de 37 de ani, succesorul sau, Peruzzi, mentinand propunerile de proiectare ale faimosului artist. Dar constructia s-a blocat din nou, din cauza problemelor politice. Proiectul a fost dus mai departe de Antonio da Sangallo cel Tanar, care prevedea extinderea cladirii intr-un naos cu o fatada larga si cu un portic dinamic.

A urmat, in 1547, regimul Papei Paul III si perioada Michelangelo, care, atunci in varsta de peste 70 de ani, este considerat a fi principalul designer al unei importante parti a cladirii, asa cum o stim astazi, recuperand principiul original al lui Bramate, revenind la crucea greaca si dezvoltand o viziune grandioasa. Domul, care astazi impresioneaza milioane de oameni si care poate fi apreciat cel mai bine de la distanta, este opera marelui Michelangelo. In fine, Carlo Maderno a completat imaginea bazilicii cu un naos in partea estica. Inima a crestinatatii, destinatie de pelerinaj, locul in care se aduna credinciosii din Roma sau chiar din lume pentru a sarbatori Craciunul sau Pastele, Piata San Pietro cu a sa bazilica reprezinta nu numai simboluri ale credintei, dar si ale geniului unor muritori ce si l-au pus cu totul in slujba preamaririi lui Dumnezeu, dupa umilele lor puteri.

Sarbatori Fericite!

San Pietro

– Locatie: Vatican

– Religie: Romano-catolica

– Anul consacrarii: 1626

– Arhitecti: Donato Bramante, Antonio da Sangallo cel Tanar, Michelangelo, Jacopo Barozzi da Vignola, Giacomo della Porta, Carlo Maderno, Gianlorenzo Bernini

– Stil architectural: Renascentist si baroc

– inceperea lucrarilor: 1506

– Terminarea bazilicii: 1626

– Capacitate: minim 60.000 persoane

– Lungime: 220 m

– Latime: 150 m

– inaltime maxima: 138 m

– Diametru exterior dom: 42 m

– Diametru interior dom: 41,5 m

Raluca MIHAILESCU

raluca.mihailescu@ziuacargo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.