Inainte… spre trecut
Au descoperit o locatie departe, in padurea numita Guedelon, o cariera de piatra abandonata, un peisaj care parea incremenit in timp, in anul 1000. Din piatra si din lemn, aici va fi construita o fortareata, cu metodele si tehnicile specifice secolului al XIII-lea. Alaturi de temerarii francezi care si-au propus acest experiment cu totul inedit, va adresam invitatia de a participa la un exercitiu de imaginatie. Astfel, calatorind in trecut, ne aflam in anul 1238, cand regele Frantei, Ludovic al IX-lea, tocmai a implinit 24 de ani.
Sa cheltuiesti 25 de ani pentru a construi un castel ca in secolul al treisprezecelea este un proiect indraznet, absolut iesit din comun (desi, daca ne gandim la ritmul in care merg autostrazile in Romania, nu mai pare chiar atat de indelungat). Dar constructorii castelului Guedelon, situat in centrul Frantei, in Burgundia, sunt animati de mai mult decat o nestavilita pasiune. Indiferent de unghiul din care privesti acest proiect viu, realist si dinamic, este imposibil sa nu descoperi raspunsurile asteptarilor pe care le ai, in calitate de om al secolului douazeci si unu. Guedelon este un proiect educativ, istoric si stiintific, dar este, in acelasi timp, distractiv si interesant.
Construit pentru a fi inteles
Totul a pornit la initiativa lui Michel Guyot, proprietarul si restauratorul castelului Saint-Fargeau din Puisaye, care, motivat de studiul arheologic asupra aspectelor originale medievale ale propriului sau castel, a adoptat o idee, la prima vedere nebuneasca, de a inalta o fortareata prin metodele secolului al 13-lea. In numai cateva luni, Guyot a reusit sa convinga si sa mobilizeze cativa parteneri si sa organizeze o mica echipa de muncitori. Un an mai tarziu, in 1998, situl a fost deschis publicului.
Proiectul s-a dovedit a castiga o popularitate in care, probabil, nu sperase nimeni, la inceput. Numai in 2007, situl a fost vizitat de nu mai putin de 250.000 persoane, Guedelon devenind, in numai cativa ani, cea mai populara atractie turistica din districtul Yonne si a doua din intreaga Burgundie.
Contrar tendintei manifestate de majoritatea santierelor „normale“, Guedelon chiar lanseaza invitatii pentru vizite… la domiciliu. De altfel, acesta este unul dintre scopurile declarate ale proiectului: sa demonstreze si sa explice unui numar cat mai mare de oameni „know-how“-ul stramosilor nostri. Extragerea pietrei din cariera, cioplirea acesteia pentru a capata forma necesara, constructia peretilor, transportul materialelor prin intermediul unor atelaje cu tractiune cabalina, toate acestea constituie parti importante ale numeroaselor tehnici si manevre pe care le pot descoperi si intelege vizitatorii pe santierul medieval de la Guedelon, intr-o maniera interactiva. si daca, dincolo de toate, esti deja o fire pasionata de istorie, iar Evul mediu exercita o stranie fascinatie asupra ta, totul promite a fi o experienta absolut inimaginabila.
Pentru copii, Guedelon poate reprezenta o adevarata carte insufletita de istorie. In era tehnologiei, in care cartile tiparite nu le mai spun mai nimic reprezentantilor tinerei generatii, iar jocurile pe computer au devenit deja numarul unu in topul relaxarii celor tineri, un astfel de proiect, parca desprins din World of Warcraft, nu poate fi decat benefic. Captivant si dinamic, ilustrativ si experimental, Guedelon face mai mult decat un milion de vorbe. Astfel, peste 60.000 copii viziteaza santierul in fiecare an in cadrul unor excursii educative sau distractive organizate de catre scoli. Elevii de ciclu gimnazial sau de liceu descopera, cu ajutorul unui ghid, sistemul feudal, mestesugurile si activitatile comerciale specifice Evului mediu.
Nu in ultimul rand, fanii medievalului pot, chiar, sa lucreze pe acest santier, in regim de voluntariat, in cadrul unui stagiu de 3 pana la 6 zile, pe care va promitem ca vi-l vom descrie cu lux de amanunte la vara, atunci cand santierul isi va deschide „portile“ pentru sezonul 2009.
Mestesugari calificati… la locul de munca
Castelul Guedelon este o creatie care utilizeaza modelul arhitectural instituit de Filip August, regele Frantei intre 1180 si 1223, ale carui idei au stat la originea standardizarii arhitecturii in cadrul careia Luvrul, Yevre-le-Chatel (Loiret) si Dourdan (Essone) sunt doar cateva exemple. Stilul este definit printr-un plan geometric flancat de turnuri, un mic castel si un turn principal intr-unul dintre colturi. Planurile castelului au fost realizate de Jacques Moulin (arhitect si director pentru monumente istorice). Pentru a asigura credibilitatea si durabilitatea proiectului, o comisie stiintifica, alcatuita arhitecti, istorici de arta sau arhitectura si specialisti in domeniu, este insarcinata cu studiul si validarea fiecarei etape de constructie.
Efectiv, echipa care se ocupa permanent de constructia castelului fortificat cuprinde 35 persoane: extractori de piatra din cariera, cioplitori in piatra, zidari, taietori de lemne, tamplari, fierari, persoane care se ocupa cu fabricarea de franghie, un olar, carutasi etc.
Taietorii de piatra dispun de un spatiu impartit in doua sectiuni, una destinata desenelor si planselor, cealalta atelierului. Desenele sunt la scara 1/1, pentru modelele geometrice ale pietrelor destinate constructiei. sabloanele din lemn, avand forma exacta a piesei care trebuie taiata, sunt realizate dupa aceste desene. Aceste sabloane sunt plasate pe blocurile de piatra, pentru verificarea formei. Un cioplitor poate taia in medie patru blocuri pe zi pentru zidul exterior al turnului. Pentru blocuri mai complexe, actiunea de taiere poate dura si cateva zile. Uneltele folosite sunt asa-zisele „massette“ (ciocan pentru lucrul in piatra), „broche“ (racord) si „chasse“ (dalta de gravura). Pentru a amortiza undele de soc si pentru a proteja marginile blocurilor, taietorii le aseaza pe franghii groase, impletite, denumite „torches“.
Tamplarii realizeaza toate elementele din lemn ale castelului: schelariile, elementele de sprijin ale boltelor in timpul constructiei, usile, podul fix, tiglele pentru acoperis etc. Tot ei fabrica manerele din lemn ale uneltelor, precum si masinariile de transport si ridicare. Ca si cioplitorii, si tamplarii folosesc notiuni geometrice pentru a desena elementele pe care trebuie sa le realizeze. Obiectele sunt taiate, asamblate si verificate in cadrul atelierului, apoi transportate la locul asamblarii finale. Uneltele specifice sunt dalta, tesla si o unealta cu doua taisuri utilizata in special in Franta.
Zidarii folosesc mortar pentru a lipi blocurile de piatra, realizat dintr-o mixtura de var cu pamant sau nisip (cazile pentru mortar pot fi vazute in curtea castelului, langa grajduri). Zidurile pastreaza un anumit grad de elasticitate datorita uscarii lente a mortarului. Zidarii folosesc in special mistria, orizontalitatea este masurata cu ajutorul unui „archipendul“, iar verticalitatea cu ajutorul unei sfori cu plumb.
Pe santier, stejarul este rege. Taietorii de lemne taie copacii, apoi butucii, care sunt transportati ulterior la tamplari. Pentru transport, se realizeaza cosuri mari, din rachita. Un cos cu patru manere are o capacitate de pana la 80 kg.
Fierarul are, in cadrul santierului, un rol fundamental. Nu exista fierar, nu exista unelte. De exemplu, un taietor de piatra toceste, strica sau rupe in jur de doua seturi de unelte pe zi. Pretul fierului a fost foarte mare (excavare, transport, transformare), astfel incat muncitorii nu isi pot permite sa arunce uneltele care abia daca au fost folosite. Fierarul face, de asemenea, balamale sau zavoare pentru usi, cuie si toate celelalte piese din fier.
Dagobert (din Comte), Idole (Percheron) si Harmonie (din Ardennes) sunt cei trei cai de povara care formeaza o echipa pentru a indeplini toate necesitatile de transport pentru materialele de pe santier (pietre, pamant, nisip etc). De asemenea, ei transporta lemnul in si din padure. Foarte bine dresati, raspund la vocea stapanilor si sunt capabili sa faca manevre extrem de delicate.
Olarita realizeaza toate vasele, bolurile si cupele de baut pentru necesitatile constructorilor. Acestea sunt facute din lutul adunat din padure, care este rulat si presat pentru a indeparta toate impuritatile. Apoi, este pus pe roata olarului, modelat, decorat si uscat intr-o incapere speciala, din lemn. Pregatirea si productia dureaza trei luni si sunt urmate de 17 sau 18 ore de ardere la temperaturi care pot atinge 1.000-1.050 grade. Cinci zile mai tarziu, dupa ce vasul se raceste bine, este gata de utilizare.
De asemenea, exista o persoana care aprovizioneaza santierul cu franghii de diverse lungimi si grosimi, in functie de utilizare. Funiile de canepa sunt folosite la cladiri si pentru dispozitivele de ridicare cu scripeti. In primul rand, fibra este fixata pe cele patru carlige ale unei roti, apoi cele patru fasii sunt impletite, funia devenind mai groasa si mai scurta. In final, se fixeaza un dispozitiv pentru ca franghia sa nu se destrame.
Constructia propriu-zisa
Avand in vedere faptul ca, in limba franceza, turnul este de gen feminin, cea mai importanta cladire de acest gen din cetate poarta numele de „stapana“. Utilizat sistematic de Filip August, acest turn principal inglobeaza trasaturi ostentative, dar si caracteristici populare. In acelasi timp, acesta va fi cel mai inalt punct al castelului. Are un diametru de 12 m si o inaltime de 30 m. Pivnita dispune de un bazin, nise in pereti si lumina naturala, datorita unor deschizaturi catre in afara, pentru arcasi. Deasupra pivnitei se afla o bolta, construita in 2003. Zidurile au un diametru de 6 m.
Turnul capelei isi ia numele de la capela situata la cel de-al doilea nivel. Constructia are un diametru de 9 m si o inaltime de 25 m. In subsol, se afla un bazin, acoperit de un dom construit in anul 2000. La parter, sunt trei deschizaturi prin care arcasii pot trage sageti aproape la 180 grade. Deasupra acestei incaperi, se afla o bolta construita in 2002. Aceasta are sase ramuri, fiecare dintre ele fiind realizata din noua blocuri din calcar, rectangulare, asezate in linie. La baza ramurilor, se afla blocuri cioplite, pentru sustinere. O alta bolta va inchide incaperea mare, care da catre curtea interioara. Camera de la primul nivel va fi destinata lordului.
La sfarsitul sezonului trecut, se incepuse lucrul la scara in spirala, care conduce la primul nivel al turnului capelei, o scara foarte stramta orientata spre dreapta, aceasta fiind una dintre caracteristicile arhitecturii secolelor 12 si 13, cu un puternic rol de aparare. Orientarea sa face dificila urcarea treptelor de catre un asediator dreptaci, in acelasi timp facilitand misiunea aparatorului, care este la randul lui dreptaci, dar orientat in sens invers. inainte de scari, se afla un deflector de natura sa incetineasca asaltul asediatorilor si sa ii impiedice sa intre cu arme lungi, cum ar fi sulitele sau berbecii de asediu.
Corpul de locuinte din curtea interioara are o lungime de 18 m si o latime de 6,8. Acestea sunt pozitionate pe doua nivele, la parter fiind localizate „utilitatile“ (bucatarie, camara, camin). O scara exterioara conduce la etajul intai, unde este o sala mare, denumita „aula“, folosita pentru ceremonii si festivitati sau pentru functiile „justitiare“ ale lordului.
Podul a necesitat o munca de un an de zile, in care au fost antrenati trei tamplari, 56 stejari si 680 cuie. Podul fix este sustinut de doua structuri: o imbinare din piatra si un ansamblu de stalpi din lemn. De asemenea, prima parte a podului va fi liftanta.
Iesirea din spate este pozitionata pe latura de Nord a zidului, in partea opusa intrarii principale si constituie o cale de retragere discreta pe timp de asediu, care da direct in santul de aparare. Totusi, este dificil ca atacatorii sa patrunda pe aici in castel, pentru ca ar trebui sa se fereasca de proiectile si de lichidele in flacari aruncate de pe ziduri, sa urce pe o scara ingusta si intunecoasa, sa se apere de sagetile care „toarna“ din deschizaturile turnului si, in fine, sa treaca de doua usi foarte groase, din lemn, care formeaza o adevarata bariera, de vreme ce prima usa se deschide prin impingere catre dreapta, iar a doua catre stanga.
Fatada de Sud este flancata de doua turnuri, in colturile de la Sud-Est si la Sud-Vest. Fiecare dintre ele are diametrul de 6,28 m si o inaltime de 12 m.
Turnurile de intrare sunt plasate unul langa altul si formeaza intrarea in castel, in spatele podului fix. Ele au un diametru de 8 m si o inaltime de 15 m.
Astfel, pas cu pas, pe parcursul a 25 de ani, se realizeaza visul de piatra si lemn al unor adevarati creatori ai istoriei. O experienta care ii imbogateste spiritual nu numai pe participantii la acest proiect, ci si pe toti cei care au prilejul de a face cunostinta, chiar si indirect, cu istoria recreata chiar sub ochii lor.
Multumim santierului Medieval Guedelon pentru informatiile si fotografiile pe care ni le-au pus la dispozitie.
Raluca MIHAILESCU
