Industria producătoare de mașini din Republica Democrată Germană are o istorie bogată, iar una dintre mărcile sale care a „avut ecou” și pe șoselele din România a fost Barkas.
Deși, poate, este un brand ceva mai puțin cunoscut pentru publicul larg, Barkas era un produs al celor de la VEB Barkas-Werke, fabrică înființată la finalul anilor ’50, un producător de autoutilitare și microbuze de livrare mici, iar vehiculul produs purta numele de B1000.
Pe lângă camionete de livrare, Barkas a realizat și motoare ce au echipat mașinile Trabant ale celor de la VEB Sachsenring Automobilwerke Zwickau.
Barkas B1000
Camioneta B1000 era un vehicul remarcabil pentru acele vremuri, având o capacitate de încărcare ridicată, de 1.000 kg, motorul în doi timpi, tracțiunea față și suspensia independentă, cu bare de torsiune.
Toate acestea au contribuit la caracteristice sale principale, durabil și fiabil. Fabrica a oferit multe tipuri de caroserie; platformă, autoutilitară cu panou, transportor de persoane, autoutilitară și ambulanță. Totodată, erau disponibile diferite carosări pentru vehicule specializate.
Tehnic
Standard, Barkas-ul are o masă proprie de 1.324 kg și un ampatament de 2.400 mm. Șasiul, însă, depinde de tipul de caroserie: camionetele și microbuzele cu panou au un corp semi-autoportant montat pe un cadru-cutie, în timp ce camionetele și vehiculele speciale au un cadru în formă de U.
Suspensia independentă a lui Barkas este foarte neobișnuită; are suspensie diagonală, din spate și din față, cu bare de torsiune și amortizoare hidraulice. Toate roțile au tamburi de frână acționați hidraulic.
Motorul este cu trei cilindri, o capacitate de 1 litru și o putere de 42 sau 45 CP (în funcție de anul de fabricație), răcit cu lichid, carburație, în doi timpi, amplasat între scaunul șoferului și scaunul pasagerului (în spatele punții față), și este cuplat la o cutie de viteze sincronizată, cu patru trepte. În funcție de configurația vehiculului, utilitara Barkas poate atinge o viteză maximă de 95 sau 100 km/h.
În 1961, a debutat producția autoutilitarei cu 4 uși, în 1964 a microbuzului iar, din 1965, a camionetei. Până la apariția lui T1, de la Volkswagen, a fost singura autoutilitară disponibilă pentru achiziție în Germania de Est.
Motorul său, montat frontal, a făcut ca vehiculul să fie mai ușor de încărcat și mai variabil în materie de configurație interioară, oferind până la opt locuri dedicate pasagerilor. În perioada de producție, a primit câteva actualizări minore, în 1963 și 1972.
La prima dintre ele, din 1963, sistemul de frânare cu un singur circuit a fost înlocuit cu unul cu două circuite, iar schimbătorul de viteze, amplasat pe coloana de direcție, a fost înlocuit cu o manetă clasică, amplasată central.
La cel de-al doilea upgrade, din 1972, alternatorul de 220 W a fost înlocuit cu unul de 500 W, iar puterea motorului a crescut de la 42, la 45 CP. Barkas-urile au fost produse în principal pentru aplicații de serviciu public, cu timpi mari de livrare pentru clienții privați, care, în anii 1960, se întindeau până la niveluri eroice, asociate în mod normal (pentru acea vreme) cu Trabantul, între 10 și 14 ani.
Dubele Stasi
Poate că cea mai infamă presupusă utilizare a modelului B1000, pe vremea Germaniei de Est, a fost făcută de temutele forțe de securitate ale statului, Stasi, ca vehicul de transport ascuns al prizonierilor, prin care până la cinci deținuți puteau fi ținuți în celule mici, fără ferestre, în spatele vehiculului.
Furgonetele erau, adesea, folosite pentru a smulge cetățenii direct de pe stradă și erau, de obicei, deghizate în camioane de livrare a alimentelor. Exemple de autoutilitare configurate în acest mod pot fi găsite expuse la fostul sediu Stasi din Berlin, precum și în închisoarea Hohenschönhausen, unde era folosită pentru transferul prizonierilor politici.
Fără urmași
În 1989, cu puțin timp înainte de încetarea producției, denumirea modelului a fost schimbată în B1000-1, iar vechiul motor în 2 timpi a fost înlocuit cu unul în 4 timpi, cu o capacitate cilindrică de 1,3 litri, fabricat sub licență Volkswagen.
Modelul Barkas B 1000-1, introdus în toamna anului 1989 după ce proiectarea tehnică a fost preluată de către o altă entitate, a fost un eșec, iar toate eforturile de dezvoltare a unui succesor au eșuat și, astfel, capitolul Barkas a fost unul care s-a încheiat în 1991.
În total, au fost construite 175.740 de B1000 și 1.961 de B1000-1.
Barkas B1000
Motor: AWE, 2 timpi
Capacitatea cilindrică: 991/993 cmc
Putere: 42/45 CP
Cuplu: 93/100 Nm
Combustibil: benzină
Cutie de viteze: 4+1 trepte, manuală
Ampatament: 2.400 mm
Masa proprie: 1.324 kg
Sarcină utilă: 1.000 kg
foto: wikipedia, gtshina.ru
Alexandru STOIAN
alexandru.stoian@ziuacargo.ro
