În cercul select al mașinilor de producție externă ce au pătruns pe piața românească în anii „epocii de aur” se regăsește și „rusoaica”, Lada 1200, mașina privită de multe ori ca un tanc, „grație” formelor sale.
Produsă de către AvtoVAZ, cea mai mare companie constructoare de mașini din URSS (pe atunci), la Togliatti, Lada 1200 poartă oficial numele VAZ-2101.
Cum a început?
Povestea Lada a început asemănător poveștii „Dacia” de la noi. Statul a decis că este nevoie să producă o mașină și, astfel, s-a „asociat” cu Fiat. În 1966, au fost puse bazele fabricii iar în 1970 a ieșit pe poartă primul vehicul.
Modelul care le-a fost muză rușilor este Fiat 124, doar că acesta a suferit destule modificări, pentru a se putea descurca cu brio în condițiile estice vitrege.
Lada 1200
După cum spuneam, producția acestui model a debutat în 1970, iar Lada avea destule elemente diferite față de Fiat, mai concret, 800 la număr.
Grupul propulsor, spre exemplu, a fost înlocuit cu unul nou (cu o nouă axă cu came, tot de proveniență Fiat), ce avea și un radiator mai mare, implicit, o răcire mai eficientă a motorului dar și o încălzire mai „potentă”.
A fost mărită garda la sol (de la 130 la 170 mm) prin înălțarea suspensiei, mașina beneficia de un sistem de frânare cu dublu circuit, având discuri pe față și tamburi pe spate, șasiu ranforsat și tablă de o grosime considerabil mai groasă decât a Fiat-ului. Acest fapt s-a resimțit la greutatea totală, ce însuma 945 kg, cu aproximativ 90 kg peste cea a Fiat-ului 124.
Revenind la motor, acesta este alimentat cu benzină, cu carburator și are o cilindree de 1,2 l. Are patru cilindri în linie, cu două supape pe cilindru și o singură axă cu came (SOHC).
Un motor onest, însă fără prea mari performanțe. Putea atinge o viteză maximă de 140 km/h, iar timpul de accelerare de la 0 la 100 km/h era de 20 de secunde.
În primii ani de fabricație, modelele ce părăseau poarta fabricii erau echipate și cu un sistem manual de pornire, la manivelă, în cazul în care acumulatorul ceda, dar și cu o pompă de benzină manuală, auxiliară.
În 1972, a debutat și producția modelului „break”, VAZ-2102. De-a lungul anilor săi de producție, Lada 1200 nu a suferit nicio modificare estetică majoră.
Fabrica și politica de export
Fabrica de la Togliatti avea linii de producție ce se întindeau pe 270 km2, dar AvtoVAZ a primit „interzis” de la export pe piețele pe care exista la vânzare modelul original, Fiat 124.
Lucrurile s-au schimbat după ieșirea acestuia din producție în favoarea modelului Fiat 131 Mirafiori și astfel, în 1974, au început exporturile către Europa de Vest.
Modelul VAZ-2101 a fost vândut pe piețele de export ca Lada 1200, Lada 1300, Lada 1200S sau Lada 2101, până în 1989, primind un set de dotări superior pieței interne, de unde și denumirile diferite.
Acest model a fost prima mașină Lada ce s-a vândut în Regatul Unit al Marii Britanii (până la sosirea modelului Riva, în 1983).
În primul an au fost produse 22.000 de unități, capacitatea crescând de la an la an, vânzările Lada atingând pragul de un milion la 21 decembrie 1973 și apoi un milion și jumătate, în 1974. Dar, asemenea fabricilor producătoare de vehicule estice, capacitatea de producție era mereu sub nivelul cererii, de aceea timpul de așteptare era de aproximativ 1 an.
Prețul unei Lada, în mai 1974, Marea Britanie, era de 979 lire sterline. Un alt regim unde Lada a fost apreciată a fost cel din Cuba, unde, până în 2006, Raul Castro folosea o astfel de mașină pentru a se deplasa de acasă către birou. Atracție comunistă…
Constructorul sovietic a produs și vehicule dedicate poliției rusești și KGB-ului, echipate cu motoare ce foloseau altă tehnologie, Wankel. Acestea ofereau puteri cuprinse între 80 și 120 CP, însă durata de viață a primei serii de motoare era de aproximativ 20.000 km, fapt ce a determinat un upgrade, de la un singur rotor la două.
Alexandru STOIAN
alexandru.stoian@ziuacargo.ro
sursa: wikipedia.com
