Una dintre mașinile străine populare pe șoselele României a fost, fără nicio îndoială, Trabant-ul. Văzut, pe plan internațional, ca un simbol al Germaniei Democrate (RDG), în țara noastră a fost cunoscut sub sintagma „mașina de carton”.
Perioada în care acesta s-a produs a fost între 1957 și 1990, iar motivul pentru care acesta este „legat” puternic în percepția generală de Germania Democrată, mai exact de dărâmarea Zidului Berlinului, îl reprezintă imaginile ce s-au difuzat în acea perioadă la televiziunile internaționale, care arătau mii de Est-germani fericiți, traversând fosta „graniță”, în Trabant-urile lor.
Înapoi, în epoca RDG
Trabant, cuvânt ce în limba germană înseamnă „satelit” sau „companion”, a fost cel ales pentru a boteza acest model, exemplificând ceea ce se dorea ca mașina să reprezinte pentru proprietar.
Responsabilă de scoaterea pe piața a mașinii a fost uzina VEB Sachsenring Automobilwerke Zwickau, care, asemenea fabricii Dacia de la Mioveni, a scos același model de mașină, cu mici diferențe doar, timp de peste 30 de ani. În tot acest timp, până în aprilie 1991, s-au produs aproximativ 3,7 milioane de exemplare de Trabant.
Pentru a putea procura o mașină, în acele vremuri, trebuia să te înscrii pe liste, iar timpul de așteptare era de aproximativ zece ani, chiar și 13, în unele cazuri. Aceasta perioadă varia, se spune, în funcție de distanța reședinței cumpărătorului față de Berlin. Prețul de achiziție pentru un Trabant nou era de 7.500 mărci germane, dar, pentru un vehicul second-hand, acesta se putea dubla sau chiar tripla.
28 de ani, durată medie de viață
Din punct de vedere al construcției, Trabant-ul are un șasiu din oțel (de tip unibody), iar legenda că este „din carton” este explicată prin folosirea materialului duroplast pentru acoperiș, capacul portbagajului, capotă, aripi și uși.
Acesta este un plastic dur, realizat din deșeuri de bumbac (reciclat, din Uniunea Sovietică) și rășini fenolice, din industria de vopseluri Est-germane. Uzina din Zwickau nu era la prima mașină la care folosea acest material reciclat; avea experiență, iar durabilitatea acestuia a făcut ca durata medie de viața a unui Trabant sa fie de 28 de ani.
În afară de acest punct forte, Trabant-ul era de o calitate îndoielnică, fiabilitatea destul de slabă, iar mentenanța, un calvar. Ca modele, au existat 4 repere principale: P50/Trabant 500 (1957-1962), Trabant 600 (1962-1964), Trabant 601 (1963-1990) și Trabant 1.1 (1990-1991, cu motor VW de 1.043 cmc, în 4 timpi)
601, vedeta familiei
Trabant-ul original, introdus în 1958, a fost P50. Acest model de bază a împărțit un număr mare de piese interschimbabile chiar și cu cele mai recente ediții, precum 1.1s. Modelul P50 de 500 cmc și 18 CP a evoluat într-o versiune de 20 CP, cu o cutie de viteze complet sincronizată, în 1960, apoi a primit un motor de 23 CP, de 500 cmc în 1962, ca P60. Face-lift lui P60 s-a numit 601.
Modelul a rămas aproape neschimbat până la sfârșitul producției, cu excepția adăugării instalației electrice de 12V, arcuri spate și o planșă de bord actualizată. Fără doar și poate, modelul 601 este cea mai răspândită variantă de Trabant.
Acesta era pus în mișcare de un motor de capacitate mică, de 600 cmc, o greutate de 600 kg, iar, spre finalul anilor de producție, ieșea din fabrică dezvoltând 25 CP, iar timpul 0-100 era de 21 de secunde. Motorul, în doi timpi, era unul ce scotea fum excesiv, cel puțin pentru standardele de confort și poluare valabile astăzi.
Făcând o paralelă cu o mașină din 2007, Trabant-ul avea emisii de hidrocarburi de 9 ori mai mari și de dioxid de carbon de 5 ori mai mari. Wow! Consumul de carburant se situa in jurul valorii de 7l/100 km.
Capacitatea rezervorului era de 24 de litri, iar benzina se amesteca cu ulei de amestec, (în raport de 50:1, la „plin”). Din cauza faptului că mașina nu beneficia de o pompă de combustibil, rezervorul era poziționat deasupra motorului, astfel încât combustibilul să poată ajunge la carburator prin gravitație, fapt ce creșterea riscul de incendiu, în cazul accidentelor.
Fiecare propunere pentru un nou model a fost respinsă de guvernul Est-german, din cauza lipsei de materii prime necesare în cantități mai mari, pentru modelele mai avansate. Ca urmare, Trabant-ul a rămas, în mare parte, neschimbat, pentru mai mult de un sfert de secol. De asemenea, nici procesele de producție nu s-au înlocuit, bazate pe forță de muncă brută.
După 1990, s-a încercat continuarea producției. Modelul 601 avea nevoie de o autorizație specială pentru a fi condus în Germania Federală (de Vest) din cauza standardelor de emisii din Germania de Vest.
Asta a făcut ca fabrica să încerce „salvarea”, cu modelul 1.1s, ce beneficia de un motor în 4 timpi, de proveniență VW, însă acesta a rezistat doar 1 an în producție, fabrica fiind închisă și, apoi, cumpărată de către concernul VW, care acum produce, la Zwickau, motoare.
Producția modelului 601 a început de la 34.000 de unități ce ieșeau, anual, pe poarta fabricii din Zwickau, în 1964, apoi ajungând la 100.000 per an, în 1973, iar, în 1989, se produceau aproximativ 150.000.
alexandru.stoian@ziuacargo.ro
sursa: Wikipedia
