Continuam, in acest numar, sa va prezentam cateva aspecte inedite in legatura cu pasiunea olandezilor pentru ciclism. Am povestit deja, in numarul anterior, despre Amsterdam si despre masurile pe care le implementeaza acolo autoritatile locale pentru a stimula mersul pe bicicleta si pentru a proteja interesele ciclistilor. Acum, vom extinde putin aria de acoperire si vom discuta despre Olanda in general… dar si despre abordarea personala a domeniului.
În urma cu ceva vreme, discutam cu un prieten olandez despre subiectul bicicletelor si imi spunea ca e teribil de suparat ca i s-a furat vehiculul cu doua roti. Se simtea incomplet, lucru pe care mi-a venit greu sa il inteleg. La Bucuresti, bicicleta mea zace nefolosita de ani de zile. Sau, in cel mai bun caz, o scoteam la plimbare de doua-trei ori pe an. Dar acum doua saptamani am inceput sa inteleg: am avut o pana pe spate, care mi-a imobilizat bicicleta pentru cateva zile, pana cand am avut timp sa ma duc la service. Mai ales intr-un oras mic, asa cum este cel in care locuiesc acum, bicicleta este aproape vitala. În „provincie“, concentratia de astfel de vehicule pe metru patrat este si mai mare decat in Capitala. Iar eu m-am simtit de parca m-ar fi legat cineva de maini si de picioare. Daca in numarul anterior spuneam ca in Amsterdam sunt aproximativ 550.000 biciclete, in toata Olanda sunt in total aproape 18 milioane, la o populatie de 16.499.000 oameni. Statisticile spun ca, in fiecare an, se vand peste 1 milion unitati noi, jumatate din import. Durata medie de „viata“ a unei biciclete in Olanda este de 12 ani. În general, bicicleta de zi cu zi a olandezului nu este deloc una „cu ochi si cu sprancene“, mai ales in orasele mari, in care riscul de furt este crescut. 60% sunt modele de oras (foarte confortabile in comparatie cu mountain bike, de exemplu – si aici vorbesc din proprie experienta), foarte simple (trei viteze sau deloc), vechi si chiar partial acoperite de rugina. De altfel, chiar experienta mea a fost edificatoare. Mi-am cumparat un second-hand cu 80 de euro (mai ieftine nu gasesti), care merge brici, dar care a vazut si zile mai bune ca aspect. Pentru ca tot a venit vorba despre tipuri si preturi, prima optiune pe care o ai este inchirierea, dar numai daca ai nevoie de bicicleta o zi-doua. Într-un oras mic, tariful (de criza) e de 7 euro pe zi, la Amsterdam depasind 10 euro. Daca este vorba despre biciclete noi, una foarte simpla costa aproximativ 150-200 de euro, preturile mergand pana la cateva mii de euro pentru o bicicleta de curse sau pentru una electrica.
Producatori traditionali
Cu o astfel de piata de desfacere, e normal ca productia de biciclete din Olanda sa aiba deja o traditie bine impamantenita. Jumatate dintre unitatile vandute anual sunt de productie autohtona. Desi istoria producatorilor olandezi este una veche si furtunoasa, astazi au ramas numai cativa principali actori pe piata, cele mai cunoscute marci fiind Gazelle, Batavus, Union si Sparta. Acum cativa ani, industria de profil din Olanda totaliza 9.000 angajati, din care 1.250 la produca tori. Astazi, sunt aproximativ 3.000 dealeri de biciclete, dar in 1970 erau 6.000 si in 1948 – 12.000. Batavus este cel mai mare producator de biciclete din Olanda, cu aproximativ 400.000 unitati anual. În ciuda crizei economice, Batavus a anuntat cresterea productiei, ca urmare a unui numar mare de comenzi primite. Una dintre strategiile producatorului pentru acest an presupune mentinerea preturilor la nivelul anului trecut si o serie de campanii de promovare la dealeri. Si se pare ca functioneaza.
Bicicleta anului 2009
Criza economica nu a afectat nici vanzarea de biciclete in Olanda, in special a celor electrice, in ciuda unui pret mediu de 1.900 euro pe unitate. Dupa primele noua luni ale anului trecut, vanzarile de astfel de vehicule crescusera cu 52% ca valoare si 35% ca volum, pentru intreg anul 2008 vanzarile ridicandu-se la 120.000 unitati. Si asa cum multe tari au concursuri nationale de „Masina anului“, trebuie sa mentionam faptul ca Olanda are si… „Bicicleta anului“, pentru 2009 titlul fiind adjudecat de modelul electric Gazelle Chamonix Innergy, care costa intre 1.780 si 1.999 euro. Modelul este dotat cu un acumulator Li-ion care permite o autonomie de 50-70 km si o viteza maxima de 25 km/h (asta daca nu vrei sa dai la pedale), cantareste 26,5 kg, are componente Shimano, cadru din aluminiu si frane disc ventilate.
Raluca MIHAILESCU
Hoogeveen, Olanda
