Nu cred ca exista transportator care sa fie pe deplin multumit de soferii sai. Asa cum, pe de alta parte, si soferii sunt greu de satisfacut.
Transportatorul considera ca, indiferent daca ii trateaza cu duhul blandetii (ca pe niste parteneri, si nu ca simpli angajati) sau adopta o atitudine mai distanta (ca de la sef la subaltern), soferii raman imprevizibili, cauta mereu sa il insele, fiind dispusi sa asculte mai mult de „opinia parcarilor”, gata sa-si lase balta angajatorul atunci cand acesta se asteapta mai putin. La randul lor, soferii cred ca transportatorul castiga prea mult de pe urma muncii lor, ca sunt platiti prea putin fata de riscurile si frustrarile meseriei, ca patronii gasesc rar cuvinte de apreciere, de lauda fata de activitatea pe care o fac.
Aceste sentimente duc la atitudini tipice personalitatii fiecaruia din cei doi protagonisti ai relatiei, fiecare incercand sa-i transmita celuilalt parerea pe care o are despre el. De aici nemultumirea transportatorului si frustrarea soferului. In aceasta situatie, transportatorii sunt tentati sa se retraga in aparenta siguranta a „buncarului” lor, de unde sa emita ordine, detasandu-se astfel de probleme, considerand ca, indiferent ce ar face, soferii raman… soferi, nu pot fi schimbati. Soferii, la randul lor, adopta o mentalitate care nu tine seama – chiar daca uneori aceasta le este defavorabila in timp – decat de „mirajul” banului in plus, indiferent cat o fi el, lasand deoparte toate celelalte aspecte, care, insumate, reprezinta satisfactia muncii.
Profesie cu elemente speciale
Succesul, sau esecul, unei companii de transport este intrinsec legat de resursa umana, de modul in care isi desfasoara soferii activitatea. Incercand sa tinem cont de teoriile managementului resurselor umane, observam ca toate sunt bune si frumoase, privind atat rolul managerului in eficienta firmei, cat si a metodelor clasice sau mai putin conventionale de motivare a angajatilor. Cand incercam sa aplicam aceste metode conducatorilor auto, observam ca lucrurile parca nu se potrivesc asa cum ar trebui.
Profesia de sofer este o profesie cu multe elemente speciale, diferite uneori semnificativ fata de restul masei de angajati. Si asta in special datorita faptului ca activitatea concreta, practica a acestora se realizeaza in doua planuri: spatiul rutier (ca stil de conducere) si spatiul organizational in care sunt integrati. Ambele dimensiuni ale acestui comportament influenteaza conduita si responsabilitatea soferilor atat in timpul conducerii, cat si in cadrul activitatilor colaterale pe care le desfasoara, acestea reflectandu-se in rezultatele activitatii prin componente cum ar fi:
– Pentru activitatea de conducere: gradul de risc, gradul de eludare a codului rutier si a normelor de siguranta rutiera, gradul de predispunere la accidente, gradul de utilizare rationala a autovehiculului etc;
– Pentru activitatea colaterala conducerii auto (in unitate, la beneficiar, in raporturile cu autoritatile): gradul de relationare, capacitatea de intelegere, usurinta, claritate si coerenta in exprimare, adaptarea la sarcini de lucru diferite, in schimbare, respectarea riguroasa a regulilor si regulamentelor. Am amintit aceste componente deoarece, inainte de a discuta de metode de motivare, trebuie sa identificam corect daca avem de-a face la soferi cu lipsa de motivatie sau cu un deficit de competenta profesionala. Este bine cand dorim sa motivam soferii, dar, mai inainte de asta, trebuie sa aflam daca acestora le lipseste intr-adevar motivatia. Analizand cazul in care nu suntem multumiti de soferi trebuie sa avem in vedere daca performanta scazuta este rezultatul unei competente profesionale scazute sau este cauzata de lipsa motivatiei. Aceasta abordare poate pune o presiune financiara pe firma de transport, insa determina o evaluare corecta a soferilor, mai mult decat atat, permite identificarea carentelor de pregatire profesionala.
Pentru a putea motiva, trebuie sa avem ce motiva!
In acest sens, firmele de transport trebuie intai sa angajeze si apoi sa pastreze soferii.
Pe termen mediu si lung, mai ales pentru firmele de transport puternice, acelea care doresc sa-si mentina statutul si renumele si sa se dezvolte, solutiile ar fi recrutarile permanente de personal, dar si initierea unor politici coerente de formare profesionala continua a soferilor. Rolul motivatiei nu se limiteaza insa numai la a-i face pe oameni sa munceasca, ci merge pana la a-i face sa munceasca bine. Exista mai multe forme de descriere a motivatiei, in functie de diferite criterii, insa cea mai importanta clasificare este cea care face diferenta intre motivatia pozitiva si cea negativa. Motivatia pozitiva consta in punerea in legatura directa si proportionala a rezultatelor obtinute cu satisfactiile personale. Nivelul salariului, primirea la timp a acestuia, siguranta locului de munca, bonusurile, primele sunt cateva din metodele de motivare pozitiva. In motivarea personalului, pe langa toti acesti factori motivatori de factura financiara, exista si cateva tipuri de instrumente non-banesti cu efect similar. Soferii tind sa fie mai motivati daca se simt respectati si au un anumit statut, daca mediul de lucru este unul placut, daca sunt apreciati si evidentiati. Toate acestea sunt lucruri pe care o firma de transport (mai ales managerul sau patronul) le poate oferi destul de usor, dar care, daca lipsesc, pot afecta atat moralul soferilor – implicit stabilitatea acestora la locul de munca – dar si performantele companiei. Motivatia negativa este generata de factorii motivationali aversivi, cum ar fi penalizari pentru consum de motorina, penalizari pentru abateri de la traseu etc. Desi reprezinta un tip primitiv de motivatie, bazat pe amenintare sau pedeapsa, aceasta trebuie totusi inclusa, cu anumite amendamente, in instrumentarul motivational al managerului/patronului unei firme de transport. Indiferent de modul de folosire a motivatiei, tehnicile motivationale au in comun ideea potrivit careia, cu cat este mai mare responsabilitatea, recunoasterea, respectul sau statutul acordat soferilor dintr-o firma de transport, cu atat mai mare este sentimentul de implicare in acea firma, si de aici cu atat mai mare va fi motivatia. Transportatorii, in conditiile de motorina scumpa, de drumuri proaste, de taxe care nu ofera nimic, ci doar cresc costurile de transport, in conditiile unei concurente de multe ori neloiale a transportatorilor externi, trebuie sa duca si o politica de motivare a soferilor. Cum vor proceda, daca vor gasi metode sa-si motiveze si sa-si pastreze soferii, ramane de vazut. Noi am prezentat doar cateva puncte de vedere. Decizia le apartine.
Profilul psihologic, util pentru alegerea metodelor de motivare
Foarte important pentru motivare este si profilul psihologic al soferului, care se poate obtine de fiecare data cand se face evaluarea psihologica anuala obligatorie sau la angajare. Se pot obtine foarte multe informatii legate de conducatorul auto, de punctele lui favorabile, de cele mai slabe, putand astfel sa individualizam metodele de motivare.
Psiholog pr. Cristian SANDU
Cabinet de psihologie autorizat
E-mail: cristian_sandu38@yahoo.com
Mobil: 0751 364 575
