Page 64 - Revista ZIUA Cargo aprilie 2019

Provocări la zi
șDi rețete testate
Ultimele 12 luni au fost, în transporturi și nu numai, luni de mari provocări pentru toți cei implicați în acest domeniu, indiferent dacă vorbim de transportul de persoane sau de cel de mărfuri.
upă perioada 5-8 martie a România, a tuturor regulamentelor anului trecut, atunci când, în europene din domeniul transporturilor rândul transportatorilor, a fost va însemna fie o perioadă de câțiva
ceva agitație la nivel național, generată ani în care avem timp să pregătim
de tentativa MDRAP de a modifica brutal și pe ascuns Legea 51/2006 și Legea 92/2007, printr-o OUG „plasată” vineri după-amiază pe site-ul minis- terului, proiect care, din fericire, a fost „blocat” într-o ședință furtunoasă a Comisiei de Dialog Social a MDRAP, nu s-a mai întâmplat mare lucru în a- cest domeniu pentru o lungă perioadă de timp.
trecerea transportului de persoane la piața liberalizată, cu măsuri optime de protejare a transportului public, fie o liberalizare tip „junglă”, așa cum și-a imaginat-o domnul ministru Șova, la un moment dat. Este clar faptul că varianta a doua nu poate fi benefică pentru niciunul dintre transportatorii români, mai ales dacă ținem cont de faptul că avem o mulțime de exemple în țările din UE care au făcut acest pas înaintea României, bazându-se pe o legislație coerentă, adaptată specificului local.
CONSULTANȚĂ
Ce se va întâmpla după 30 iunie 2019?
Ne trebuie doar o gândire limpede din partea tuturor celor implicați în sta- bilirea unui program clar, care să orienteze și să direcționeze activitatea transportatorilor spre interesul pasa- gerului (tarife, confort, siguranță, rapi- ditate) și nu spre niște interese ob- scure de grup.
Aceasta a fost întrebarea care a frământat și a obsedat, de-a dreptul, aproape toți operatorii din piața de transport intern de persoane, indiferent dacă vorbim de transportul județean sau de cel interjudețean. Oricum, in- certitudinea este „starea naturală” din transportul rutier de persoane din ultimii ani. Antreprenorul român din domeniul transportului rutier de per- soane nu și-a putut face niciodată un business-plan adevărat. El a fost obli- gat să se organizeze din mers, să cumpere autobuze și microbuze pe ultima sută de metri, să achiziționeze ceea ce era pe stoc și se putea livra „ieri”, nu ceea ce și-ar fi dorit sau ar fi avut nevoie piața, la prețuri pe care nu merită să le comentăm, pentru a acumula puncte cât mai multe la licita- țiile anunțate întotdeauna la limită.
Daniel Micu
Cei patru ani de liniște relativă, anunțați de proiectele de OUG/ordin de ministru aflate acum în dezbatere sunt, cu siguranță „gura de oxigen” de care au nevoie și pentru care s-au luptat în ultimii 2-3 ani actualii deținători de licențe de traseu, cu condiția ca această perioadă de relativă liniște să fie exploatată așa cum se cuvine.
Liniștea din ultimele luni, timpul care trece fără a aduce vreo clarificare din partea celor care au legea în mână, parcul auto care se deteriorează pe zi ce trece, „umbra” multinaționalelor care deja planează deasupra pieței interne de transport persoane, incertitudinea cu privire la viitorul afacerii proprii, toate acestea sunt elemente care îi fac pe mulți dintre antreprenorii din transportul intern de persoane să treacă de la agonie la extaz și invers în câteva clipe, în funcție de informațiile „pe surse”, mai mult sau mai puțin oficiale, pe care le primesc.
Este evident pentru marea majo- ritate a operatorilor de transport că punerea în practică a prevederilor re- gulamentelor europene în materie de transporturi (1071, 1072, 1073, 1370 etc.), având ca efect final liberalizarea pieței de transport rutier de persoane, nu mai poate fi amânată la nesfârșit de către autorități și se așteaptă o legislație coerentă în acest sens, le- gislație care să protejeze, atât cât este posibil, operatorii români.
Ce va urma dacă ordonanțele de urgență vor fi aprobate? Probabil nimic spectaculos în viitorul foarte apropiat, în cazul în care considerăm prelungi- rea programelor de transport interju- dețean și județean ca fiind ceva nor- mal. Aceiași operatori, același parc auto deja învechit în mare parte și noi speranțe pentru o altă prelungire.
(ne)Pregătiți pentru schimbare
Într-un fel sau altul, dacă ținem la locul nostru în Uniunea Europeană, nu vom avea de ales și va trebui să dăm, o dată și o dată, piept cu tot ceea ce înseamnă liberalizare, cabotaj, obligație de serviciu public ș.a.m.d., toate conform definițiilor și regulilor europene, și depinde doar de noi cât vom fi de (ne)pregătiți pentru acest moment. Punerea în practică, în
Timpul trece, este foarte clar, în defavoarea transportatorilor rutieri de persoane sau, cel puțin, în defavoarea acelor transportatori care se gândeau (iar unii încă se mai gândesc) la
64 .................................................................................................................................................... aprilie 2019