Page 73 - Revista ZIUA Cargo Septembrie 2019

miei de ciumă, izbucnită în localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost aban- donată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperișul. De atunci, cetatea a fost lăsată în paragină, deși localitatea Rupea a devenit în perioada interbe- lică un puternic centru cultural săsesc.
Timpuri noi...
În timpul regimului comunist, ce- tatea a rezistat la distrugerea ei com- pletă de către autoritățile comuniste, care doreau reciclarea bazaltului pen- tru amenajarea localității Rupea. Ulti- ma tentativă de restaurare a cetății datează din anul 1954. Ulterior acest important vestigiu din patrimoniul cul- tural și istoric al României a fost lăsat complet abandonului.
Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și Consiliul Local Rupea semnat, în anul 2009, un con- tract de finanțare, cu fonduri neram- bursabile, a proiectului de reabilitare și extindere a infrastructurii turistice a orașului Rupea. Din acest proiect face parte și reabilitarea cetății abandonată de la Rupea. Din iunie 2013, Cetatea Rupea este restaurată în întregime.
Construcție și arhitectură
Conform materialului informativ pu- blicat pe site-ul oficial, rupeaturistica.ro, „...componentele cetății sunt mai ușor de înțeles dacă urmăm o sectorizare în funcție de colina proeminentă, unde avem «Cetatea de sus» (incinta I), «Cetatea de mijloc» (incintele II și III) și «Cetatea de jos» (incinta IV). Fiecare se identifică printr-o centură de zidărie aparte, corespunzătoare unei epoci diferite, marcate de evoluția armamen- tului, a tehnicilor de asediu sau de ni-
velul dezvoltării așezării și scaunului de care depindea finanțarea lucrărilor. La rândul lor, turnurile au o identitate aco- perită de câte un nume propriu, care, în parte, le trădează o anume particula- ritate (adesea legată de funcțiune) re- zultată din dezvoltarea lor istorică”.
De asemenea, sursa citată arată că, pe linia dreaptă a curtinei de la intrare (incinta a IV-a), în dreapta Turnului Porții, se regăsește Turnul Slujitorilor, iar, în partea opusă, cel al Slăninii (numit înainte „Turnul Nou”, dar care a ajuns să fie folosit pentru conservarea cărnii și slăninilor comu- nității și, astfel, și-a schimbat numele). „Pe frontul următor, al curtinei Cetății de mijloc, se află în ordine, de la dreapta, la stânga: Turnul Ungrei (cu dezvoltările sale mai mult arheo- logice), Turnul Pentagonal și Turnul Diecilor (probabil destinat conservării arhivelor scăunale). Mai departe, turnurile se identifică mai ușor pe curtina de vest, unde se află Turnul Cercetașilor, Turnul Capelei și alte două turnuri mărginind culoarul de acces, dar slab conservate: Turnul Gros și Turnul Pulverăriei (lângă intra- rea în Cetatea de sus). Cel mai spec-
taculos este Turnul Pentagonal, a cărui «familie» constructivă, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, se regăsește în arhitectura militară a întregii Transilvanii, influențată de meșterii italieni ai Renașterii tardive.”
Căsuțe bine păstrate
În Turnul Diecilor se conservă un ancadrament de lemn din secolul al XV-lea, iar în alte locuri pot fi regăsite urme ale latrinelor sau ale unor coșuri de sobă. Site-ul oficial mai subliniază că „...alte relicve mai bine conservate sunt din Cetatea de sus; au rezistat timpurilor și au fost restaurate succe- siv, până la starea din ziua de astăzi. Pentru cea mai înaltă dintre ele, o căsuță, există referințe din anul 1664. Dar, peste tot unde arheologia inter- vine, pe lângă curtine, se descoperă urme din cele câteva zeci de locuințe care au populat cetatea: mici, cu soluții ingenioase de amplasare/înghesui- re/circulație între ele, în general cu două niveluri, cu materiale arheologice tipice (cahle de sobă, fragmente de geamuri, feronerie și ceramică utilă). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, ele se aflau în proprietate privată, dar unele începuseră a se ruina și au fost definitiv părăsite. Izvoarele menționea- ză spații anume destinate (camerele ori, mai corect, locuințele judelui scău- nal și al celui regal). Ca să ne facem o idee de număr, trebuie spus că 17 clădiri publice mai funcționau la finele secolului al XVIII-lea”.
Multe și impresionante sunt deta- liile pe care le puteți afla despre istoria locurilor și a cetății. Dar cel mai bine se pot savura la fața locului. Veți avea, cu siguranță, o surpriză plăcută, pe care v-o recomandăm cu toată inima. Chiar dacă vacanța de vară a trecut!
surse: wikipedia.org, www.rupeaturistica.ro/cetatea-rupea Raluca MIHĂILESCU raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
septembrie 2019 .......................................................................................................................................... 73
INEDIT