Page 72 - Revista ZIUA Cargo Septembrie 2019

Cetatea Rupea
La Cetatea Rupea am ajuns din întâmplare, oprindu-mă din drumul către Sighișoara, în urma unui moment de inspirație. Nu este foarte cunoscută, nu este foarte mediatizată, dar este, după umila mea părere, de turist amator de istorie, una dintre cele mai frumoase din România. Și, de asemenea, de curând restaurată...
V izibilă din șoseaua dintre Brașov și Sighișoara, cetatea atrage imediat privirile, în vârful unui deal, iar drumul de acces, impecabil, te face să te feliciți pe loc pentru alegerea de a devia de la tra- seul inițial, pentru o vreme. Astfel, ai ocazia să afli că este vorba despre unul dintre cele mai vechi vestigii ar- heologice de pe teritoriul României, primele semne de așezări omenești de la baza cetății datând din paleolitic și
neoliticul timpuriu (5500-3500 î.H.). În vremea dacilor, pe aceste locuri a fost ridicată dava cunoscută sub nu- mele de Rumidava sau Ramidava (du- pă diversele izvoare istorice); cucerită de romani, cetatea Rumidava devine castrul roman Rupes („stancă” sau „piatră”). Numele roman a dat și nu-
mele localității de astăzi, formată în jurul dealului: Rupea.
Mai târziu, pe vestigiile dacice se formează localitatea prefeudală: prin construirea cetății de sus, între seco- lele X-XIII, și a celei medievale, ulte- rior, prin clădirea cetăților de mijloc și de jos, începând din secolul al XIV-lea.
Vremuri medievale
Prima atestare documentară da- tează din anul 1324, când sașii răscu- lați împotriva regelui Carol Robert al Ungariei s-au refugiat în interiorul ce- tății, care purta numele de Castrum Kuholm. Denumirea „Kuholom” face referire la roca pe care a fost ridicată, și anume bazaltul. Documente din se- colul al XV-lea menționează cetatea
ca fiind un important centru comercial și meșteșugăresc, cu 12 bresle.
Cetatea a servit de-a lungul timpu- lui ca fortificație, dar și refugiu pentru populația ce locuia dealurile și valea din împrejurimi, așezarea ei fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legă- tura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice.
Între anii 1432-1437, cetatea a fost atacată și jefuită de către turci, pentru ca mai târziu, în anul 1643, să fie pă- răsită, după ce un incendiu devastator a transformat-o în ruine. La sfârșitul aceluiași secol, sașii revin în cetate, pentru a se refugia. De această dată, cetatea va fi predată armatelor habs- burgice fără rezistență armată.
În 1716, zidurile cetății au folosit drept refugiu supraviețuitorilor epide-
INEDIT
72 .......................................................................................................................................... septembrie 2019