Page 19 - Revista ZIUA CARGO

simțeam zâmbetul unui om gata să lupte, ca și cum ar fi fost în fața mea. „Sunt Corina, unul dintre sutele de șoferi care străbat, acum, în lung și în lat, dru- murile Europei. Din păcate, acum, sunt goale, aproape pustii, în anumite regiuni, și îți dau, uneori, fiori. În urmă cu ceva timp, se claxona în trafic, se șicanau între ei șoferii. Ar face, cu siguranță, și acum, același lucru, dar nu mai au cu cine. Suntem din ce în ce mai puțini... Teama și nesiguranța zilei de mâine au instalat panica printre oameni, ceea ce este rău, nu numai pentru noi șoferii de camioane, ci pentru toți. O parte dintre cei care ne apostrofau pe noi, „tiriștii ăștia”, care trebuie ocoliți pe drum, au realizat că, fără noi, nu s-ar descurca... Am rămas singuri pe străzi, fără niciun fel de apărare, decât de la Cel de sus. Noi suntem pe străzi pentru voi, oamenii de rând, ca să nu vă lipsească nimic din strictul necesar.” Corina spune că lucrurile se schimbă de la o zi la alta, ceea ce face totul chiar mai dificil. „Faptul că, pe anumite trasee, s-au închis par- cările, toaletele, ne îngreunează munca, dar trebuie să ne conformăm... viața merge înainte și totul o să fie bine! Nu uitați, suntem oameni și suntem egali! Nu doar acum, ci întotdeauna! Iubiți-vă mult! Vă urez sănătate, pentru că este mai bună decât toate!”, este mesajul Corinei, adresat nu numai șoferilor, ci și nouă, tuturor, aflați, astăzi, în linia întâi, sau acasă, din respect pentru cei care își asumă riscurile.
Aura Duman:
„Rămânem fideli datoriei noastre de șoferi”
Aura Duman lucrează în echipaj cu soțul ei. Au decis să rămână în Co- munitate până în septembrie, pentru a răspunde prezent în fața mesajului de mobilizare transmis celor din trans- porturi. Își poartă în inimă țara și lasă o lacrimă să apară în colțul ochilor atunci când vede mesajele de încu- rajare lipite de copilași pe geamuri sau steagurile care seamănă speran- ță. „Mă numesc Aura și străbat drumu- rile Europei de 6 ani, împreună cu soțul meu și cu Bunul Dumnezeu. Vom fi și în continuare fideli datoriei noastre de șofer pe camion. Nu abandonăm lupta! NOI, șoferii, nu suntem EROII sau VICTIMELE firmelor pe ștatul că- rora ne aflăm, în această perioadă. Nu! Suntem doar noi, șoferii care au
ales să rămână la muncă din proprie inițiativă. Suntem persoane respon- sabile și cerebrale și ne vom onora datoria, până când totul se va sfârși cu bine. Nu dorim sub nicio formă să ne îmbolnăvim copiii, părinții, frații, ne- poții sau pe toți concetățenii țării noas- tre. Suntem noi, șoferii ce străbat zilnic Franța-Italia și toate țările Europene. Oameni simpli, dar cu foarte mare cre- dință în Dumnezeu, ce ne-a ajutat să învingem această frică de îmbolnăvire.
Din păcate,
în această perioadă străbatem
o Italie pustiită.
O Italie, care era plină de oameni veseli, activi și muncitori, este domi- nată, acum, de pustietate, iar străzile parcă miros a frică și a moarte. Din păcate, doar plângi și îl rogi pe Bunul Dumnezeu să alunge boala asta crudă și nemiloasă, să-i vindece pe cei bol- navi, să le dea lumină veșnică și ier- tarea păcatelor celor pe care moartea i-a secerat din familiile lor. Atât! Plângi, te rogi și te gândești că, și în țara ta, va fi același miros de boală, de frică și de moarte, pe care inconștienții l-au semănat! Nu pot fi exprimate în cu- vinte durerea și emoția, atunci când vezi Speranța agățată de un steag, nu poți descrie speranța oamenilor ce stă agățată printr-un curcubeu colorat de copilașii închiși în case. Da, suntem
aprilie 2020 .................................................................................................................................................. 19
ACTUALITATE