ANTICORUPȚIE. Sursa răului și psihologia eroului cotidian

Ce este răul, cum se instalează și cum poate fi eliminat? Suntem predestinați binelui sau răului, ori putem alege? Este suficient să ne abținem să provocăm răul, sau cheia este să acționăm corect?

Ciprian Ghițuleasa

Psihologul Philip Zimbardo, în cartea ,,Efectul Lucifer” (2007, ed. Rider), răspunde la aceste întrebări argumentat, având la bază două experimente de răsunet din lumea științifică: Standford și Milgram.

Astfel, fiecare dintre noi poate fi blând sau crud, grijuliu sau indiferent, creativ sau distructiv. Însă, pentru a produce răul în forma lui pură, trebuie să ai puterea sau senzația că ai puterea de a-l produce, să acționezi intenționat și să produci efectiv un rău fizic sau psihic unui individ, ori societății.

Ce mi s-a părut cel mai fascinant, în discursul lui pe acest subiect („The Psychology of Evil”, disponibil pe YouTube), este faptul că oricare dintre noi se poate afla, la un moment dat, într-una dintre aceste situații, în funcție de propria sa alegere:

  • răufăcător activ (cu intenție)
  • răufăcător prin pasivitate (lăsăm răul să se producă prin lipsa noastră de reacție), respectiv
  • erou prin acțiune corectă (acționând în vederea limitării sau opririi răului).

Așadar, nu există cale de mijloc! A nu acționa împotriva răului, atunci când te întâlnești cu el, nu înseamnă nicidecum o cale de mijloc, ci calea răufăcătorului prin pasivitate, care lasă răul să se întâmple și nu intervine pentru oprirea ori limitarea acestuia.

Mai există situația celui care instigă răufăcătorul să producă răul sau și mai mult rău, respectiv situația aceluia care stimulează atitudinea eroică a semenilor. Dar observăm că prima situație este una dintre sursele răului, pe când cealaltă reprezintă tabăra eroilor.

Promotori ai răului

În altă ordine de idei, Zimbardo arată contextele în care oamenii obișnuiți se pot transforma în promotori ai răului: dacă primul nivel este cel al individului („The Bad Apples”), cu defectele și valorile sale, al doilea nivel este cel situațional („The Bad Barrel”), al contextului imediat, al mediului de lucru, al anturajului, în timp ce al treilea nivel este de ordin sistemic, adică generat de influențe politice, economice, legislative, adică de cei care iau decizii de ordin superior („The Bad Barrel Makers”).

Dacă intervenția omului obișnuit este discutabilă, în ceea ce privește nivelul individual și cel sistemic, apreciez că, la nivel situațional, fiecare dintre noi poate produce influențe semnificative, în funcție de rolurile pe care le avem în viața de zi cu zi: coleg de serviciu, prieten, partener de conversație, soț/soție, coleg de școală, coechipier, dar, mai ales, dacă avem putere față de aceste medii, în calitate de: șefi, căpitani de echipă, profesori, învățători, arbitri, traineri, prin atmosfera și mediul de lucru pe care le promovăm sau le acceptăm.

Caracteristicile eroului

Ca să punem punctual pe „i”, în acest articol, haideți să vedem care este psihologia eroului și cum se manifestă acesta. Potrivit lui Zimbardo, sesizăm trei caracteristici fundamentale:

  • imaginație eroică (o gândire direcționată spre a face bine, spre a opri răul) și talente eroice (are minima tenacitate pentru a-și pune imaginația eroică în acțiune)
  • fiind un om obișnuit, faptele sale sunt extraordinare tocmai pentru faptul că el acționează când ceilalți sunt pasivi
  • renunță la EGO-centrism pentru SOCIO-centrism, protejând, astfel, binele comun, nu numai pe cel personal.

În consecință, concluzia psihologului de renume mondial este că eroul cotidian este persoana obișnuită care așteaptă situația potrivită, pentru a-și pune imaginația eroică în acțiune.

În cazul corupției…

Dacă ne referim la răul corupției și îl conștientizăm în toată hidoșenia efectelor sale, la nivel social și național, dar, mai ales, la efectele dezastruoase pe care le poate aduce la nivel individual și familial, calea eroică de acțiune și singura variantă acceptabilă legal și moral se rezumă la doi pași simpli:

  1. refuzi categoric să iei parte la rău
  2. nu lași răul să se întâmple, acționând pe model socio-centric, adică sesizezi autoritățile abilitate să combată corupția la Call Center 0800.806.806.

Aceiași pași se aplică indiferent de răul social care se produce sub ochii tăi. Spre exemplu, dacă pe drumul tău te întâlnești cu o victimă a traficului de persoane, în niciun caz nu profiți de vulnerabilitatea ei și de serviciile ,,oferite” de acesta, și nici nu lași răul să se întâmple în continuare (pasul 1), ci sesizezi autoritățile abilitate împotriva traficului de persoane la Telverde 0800.800.678 (pasul 2).

Alt exemplu poate fi în caz de incendiu, ori de accident de circulație cu victime, unde este evidentă realizarea pasului 1, însă la fel de importantă este acțiunea socio-centrică de a sesiza autoritățile abilitate să oprească sau să limiteze răul, apelând 112 (pasul 2).

Aceste situații vor apărea când vom fi mai puțin pregătiți sau mai puțin dispuși, când vom fi grăbiți sau când vom avea alte lucruri personale de rezolvat, când ne va fi greu să renunțăm la un bine imediat pentru noi (să renunțăm la ego-centrism), pentru un bine comun (în favoarea socio-centrismului).

Testul moralității

În acest context, îmi vine în minte o remarcă a unui autor roman, scriitor, trainer și speaker motivational, Daniel Zărnescu, care în proaspătul său e-book ,,40 de lecții la 40 de ani” spune, în Lecția 3, că: ,,Testul moralității se dă când NU ai încă ce îți dorești (nu când ai obținut deja)”, adică atunci când încă îți este greu și ești frustrat de lipsuri, întrucât încă nu ai obținut ceea ce îți dorești.

,,Atunci când obții ceea ce îți dorești, în mod normal simți nevoia să dai înapoi în societate și oamenilor din jurul tău. Oamenii devin corupți moral, fără șansa de a mai recupera, cu situații imposibil de recuperat pe termen mediu sau lung – atunci când sunt frustrați că nu au ajuns la destinație încă. Atunci devii trișor, atunci îți încalci principiile, atunci alegi parteneri dubioși din punct de vedere etic, atunci cauți scurtături, atunci calci pe cadavre. Când ești pe cale. Motiv pentru care – nu banii corup, de multe ori nici măcar puterea. Faptul că nu ai ajuns acolo unde îți dorești încă, asta te corupe”.

Da, deși este aparent simplu să faci binele și să alegi tabăra mică a eroului cotidian, formată (culmea) din oameni simpli cu imaginație pozitivă, gata să acționeze, de cele mai multe ori situația noastră personală aproape ne împinge să ne continuăm drumul egocentric și să fim de partea răului, prin inacțiune.

De ce? Pentru că, uneori, este dificil, de cele mai multe ori stăm ,,în mintea noastră” și percepția noastră este că acționăm, că așa suntem noi în viața reală, în acțiune, când, de fapt, suntem blocați în propria realitate mentală, premergătoare execuției.

Voi încheia cu un citat din ,,Sfidătorul”, de Giulio Achilli (,,Lo Sfidante”, disponibil pe YouTube): ,,… atunci când mintea îți spune că ai pierdut, atunci când crezi că este imposibil și totuși continui, te ridici în propria spadă și mai faci un pas, acolo unde se termină Omul, acolo începe Dumnezeu”.

Ciprian GHIȚULEASA

comisar-șef de poliție

ofițer prevenire DGA

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.