CONDUCEREA DEFENSIVĂ. CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI! Vitezomanul Gică…

„Viața înseamnă mai mult decât să accelerezi mereu” – Mahatma Gandhi

Vitezomanul Gică/Și-a luat mașină mică/Roșie ca focul/Să-i surâdă norocul… Versurile unui celebru șlagăr, melodie care a avut o mare priză la public fiind fredonată și acum, după ani buni de la lansare, sunt preambulul articolului de astăzi, care are ca temă, așa cum probabil ați ghicit, viteza.

Cristian Sandu

Depășirea vitezei legale, la fel ca și viteza neadaptată la condițiile de drum (calitatea infrastructurii, condițiile meteo, zi/noapte etc.) continuă să fie printre principalele cauze ale accidentelor rutiere.

„Respectați viteza legală”, îi îndeamnă, mereu, polițiștii pe cei care, mergând cu viteză excesivă, nu se gândesc că, astfel, își pun în pericol viața lor, dar și pe a celorlalți. Viteze de peste 150, chiar peste 220 km/h, iată recorduri nedorite de viteză, înregistrate de aparatele radar, pe drumurile din România. Cazuri izolate, veți spune, criticând inconștiența celui de la volan, dar, de ce să nu recunoaștem, și cu un oarecare sentiment de invidie, raportat la performanțele mașinii și la senzațiile tari trăite de vitezomanul buclucaș.

Deși viteza excesivă reprezintă un comportament extrem de periculos, pentru mulți șoferi este aproape o laudă să spună prietenilor că au fost prinși de radar, sau că pe șosea nu le-a stat nimeni în față.

Anual, în România, aparatele radar surprind zeci de mii de șoferi care depășesc limitele vitezei legale, dar numărul celor care nu sunt prinși este cu mult mai mare. Putem vorbi, oare, în aceste condiții de o tendință spre vitezomanie, la șoferul român?

Există o motivație care ne face să mergem cu viteză?

Încercând să corelăm, la șofer, tendințele spre viteză cu anumite trăsături psihice, trebuie să spunem, de la început, că nu există un profil psihic al șoferului vitezoman. Anumite trăsături psihice individuale, în anumite circumstanțe, pot genera tendințe spre vitezomanie, dar nu este o regulă generală. Termenii care formează acest cuvânt definesc vitezomania ca o formă de manie.

Mania pentru viteză nu respectă, însă, în totalitate definiția maniei ca formă psihică bolnăvicioasă.

Sondajele efectuate în rândul celor care pot fi definiți ca „vitezomani de profesie” arată că majoritatea acestora depășesc limitele legale de viteză, crezând că astfel își reduc durata călătoriei sau recuperează timpul pierdut; nimic mai fals; s-a stabilit că pe durata unei deplasări pe șoselele din România este dificil să menții o viteză constantă ridicată și că, de fapt, economia de timp preconizată se reduce la maxim câteva zeci de minute. Minutele câștigate generează, însă, și creșterea riscurilor.

Pentru tineri, tentația mașinilor puternice este o altă sursă a vitezei excesive, de fapt, a riscului inutil; tinerii conducători auto vor să arate cât de performanți sunt ei și bolizii lor, crezând că pot transforma o banală, la urma urmei, deplasare cu mașina, într-un „sport extrem”.

Mai sunt unii care, deși nu au boala vitezei în sânge, merg cu viteză ucigașă, pentru că în sânge au alcool! După ce au consumat alcool, nu mai este o problemă să se urce la volan și să gonească nebunește.

Dorința de competiție, la fel anumite frustrări apărute în sfera socială, nevoia de a-și întări stima de sine și nu în ultimul rând nevoia de a-și hrăni orgoliul sunt la rândul lor motive pentru un șofer de a deveni vitezoman.

Condițiile meteo sunt și ele dușmanii vitezei excesive.

Atunci când este vorba de aglomerație sau ambuteiaje, de tamponări ușoare sau de accidente grave, toți dăm vina pe vreme.

Ba, mai mult, unii cred că vremea urâtă și ploaia sunt motiv de abdicare de la regulile de circulație. „Ce lege, domnule?! Nu vezi ce plouă afară?” a replicat polițistului un șofer care încerca, în aglomerația orei de prânz, să-și facă loc, în viteză, pe contrasens, printre mașinile care și așa erau blocate. Alții ignoră, însă, starea proastă a vremii, condițiile speciale de deplasare în această situație și apasă, fără reținere, pedala de accelerație. Derapajele ce nu mai pot fi controlate, intrarea pe contrasens, frânarea întârziată, neîncadrarea corectă în viraje, iată cauzele producerii unor grave accidente rutiere, soldate cu morți și râniți. „Ploaia e de vină; am derapat și am ajuns în șanț”, încerca să se disculpe un norocos care a scăpat din accidentul produs din cauza neadaptării vitezei la șoseaua udă numai cu avarierea mașinii. „Am mers cu viteza legală, drumul ud m-a făcut să patinez”, își motivează accidentul un alt șofer care a lovit în spate o mașină oprită pentru a evita un pieton care traversa incorect.

„Mai lungă-mi pare calea, acum, la-ntors acasă”

Și, fiindcă am început cu versuri, să amintim și pe cele din „Sergentul” de Vasile Alecsandri: „Mai lungă-mi pare calea, acum, la-ntors acasă”, versuri care ne ajută să vorbim despre corelația dintre viteză și percepția subiectivă a timpului. La întoarcerea dintr-o călătorie, de foarte multe ori avem senzația că drumul nu se mai termină și, involuntar, apăsăm pedala de accelerație. Nerăbdarea, percepția subiectivă a dilatării timpului și instalarea unei stări de oboseală sunt factori care pot favoriza, la rândul lor, creșterea necontrolată a vitezei.

Tot un factor subiectiv este și aprecierea vitezei cu care ne deplasăm. Prin definiție, viteza reprezintă distanța parcursă de un corp în unitatea de timp raportată la un alt corp (reper).

Cu cât reperele de pe un drum sunt mai rare, cu atât vom aprecia mai greu viteza cu care ne deplasăm.

Un exemplu concludent: după ce am mers pe șosea cu 90 km/h (unde reperele sunt rare și uniforme), când, la intrarea într-un sat, reducem viteza la 50 km/h (unde reperele sunt foarte multe și diferite), avem senzația că viteza este foarte mică, că aproape stăm pe loc. De asemenea, instalarea monotoniei, când conducem, este un factor care poate duce la creșterea involuntară a vitezei.

Șoferii profesioniști…

O altă categorie de vitezomani o reprezintă șoferii profesioniști. Indiferent că sunt la volanul unor dubițe, al microbuzelor, la volanul TIR-urilor sau al autocarelor, mulți dintre aceștia consideră că viteza este un atribut esențial al profesiei.

Dorința de a face cât mai mulți kilometri într-un timp cât mai scurt (uneori de vină aici sunt și patronii!), credința că experiența pot suplini riscurile datorate vitezei excesive, uneori, chiar, transformă în vitezomani pe unii șoferi profesioniști. Viteza excesivă nu înseamnă neapărat depășirea vitezei legale. De multe ori, starea tehnică precară a mașinii, starea drumului sau starea de oboseală a conducătorului auto fac dintr-o viteză relativ normală una care poate produce mari neplăceri.

Ce putem face?

Cum ne putem apăra de ei, de vitezomani, dar și de noi, atunci când uităm și apăsăm prea mult pedala de accelerație? De ei, poate este mai simplu: lăsați-i să vă depășească, nu-i obstrucționați. De noi, este fără doar și poate mai greu să ne ferim! Participarea la cursurile de conducere defensivă poate fi o soluție. La fel și autocontrolul. Să nu uităm că viteza optimă este întotdeauna cea la care putem să stăpânim bine mașina și la care suntem în măsură să răspundem cu decizii optime și eficiente la situațiile neprevăzute.

Să nu uităm că viteza excesivă crește riscul accidentelor prin reducerea timpului de reacție și prin creșterea energiei dezvoltate de mașină (care duce la mărirea spațiului de frânare sau și mai grav, care poate fi disipată într-o coliziune).

Dacă sunteți vitezoman sau nu, puteți afla completând următorul chestionar

Răspundeți cu DA, UNEORI, NU la următoarele întrebări. Pentru fiecare răspuns DA acordați 3 puncte, pentru UNEORI 2 puncte și pentru NU un punct. Faceți suma punctelor obținute.

În ultimul an, ați trecut printr-o intersecție semaforizată cu viteză excesivă?

În ultimul an, ați devenit nerăbdător dacă un conducător auto mai lent a mers în fața dvs.?

În ultimul an, ați condus în mod intenționat foarte aproape de vehiculul din față, dând flash-uri sau claxonând, pentru a-l determina să meargă mai repede?

În ultimul an, trecând printr-un sat, ați depășit viteza legală?

În ultimul an, ați avut, din cauza nerespectării vitezei legale sau neadaptării vitezei, accidente sau situații care puteau duce la accidente?

În ultimul an, credeți că viteza excesivă a fost printre principalii factori generatori de accidente?

În ultimul an, ați condus, pe autostradă, cu 150 km/h, sau mai mult?

În ultimul an, ați fost surprins de aparatele radar?

În ultimul an, ați avut senzația că ați mers mai încet decât majoritatea șoferilor cu care v-ați întâlnit în trafic?

În ultimul an, ați avut permisul de conducere suspendat pentru viteză?

30-25 puncte: Tendința de a conduce cu viteză este evidentă. Indiferent de motive, viteza pare un scop în sine, la fel și tendința de a eluda, în general, regulile de circulație. Nu uitați că viteza excesivă, chiar dacă nu produce întotdeauna consecințe imediate, este printre principalele cauze ale producerii de accidente grave, soldate cu morți și răniți. Așa că nu uitați și proverbul care spune că: „Ulciorul nu merge de multe ori la apă!”

24-14 puncte: Viteza excesivă nu vă caracterizează. Totuși, multă atenție și autocontrol. Nu de puține ori „te ia valul” și uiți de riscurile vitezei excesive.

13-10 puncte: Se pare că nu sunteți tentat să conduci cu viteză excesivă. Pentru dvs., adoptarea unei atitudini corecte și asumarea responsabilității de fiecare data când sunteți la volan este primordială.

CONDUCEȚI DEFENSIV ȘI FIȚI PRUDENȚI!

psiholog pr. Cristian SANDU

consultant siguranță rutieră

psih.cristian.sandu@gmail.com

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.