Corupția oprește dezvoltarea, iar, în România, acest adevăr a fost și continuă să fie parte din realitate noastră. Cum traversează aceste realități un transportator mic ne-a arătat Viorel Moldovan, patron al firmei Moldoviotrans.
„Subiectul este mai special, în Hunedoara. În Transilvania, orașele importante s-au dezvoltat vizibil mai bine decât cele din Hunedoara. Se vede cu ochiul liber diferența – Deva, Hunedoara, Simeria, Călan, Orăștie, Brad, Hațeg, Petroșani – toate investițiile din întregul județ Hunedoara nu se compară cu cele din Sebeș, de exemplu.
Este nevoie de firme care să producă, să exporte, să implementeze principii de eficiență, să contribuie la creșterea nivelului de educație a oamenilor, transportul fiind ultima verigă.
Hunedoara a avut firme mamut, moștenire din perioada de dinainte de 1989, iar privatizarea acestora nu a asigurat eficiența pe care noul patronat ar fi trebuit să o asigure, ca element de bază pentru dezvoltare. Există asemenea fabrici, care au fost privatizate de peste 20 de ani și au ajuns să închidă porțile din cauza pierderilor, a furturilor și a incompetenței.
Rotația cadrelor de conducere nu s-a realizat pe principiul asumării responsabilității pentru eficiența activității.
Probabil, la acest aspect a contribuit și modul în care aceste societăți au fost privatizate. Prețul mic plătit de noii patroni nu a creat presiunea pentru menținerea și dezvoltarea unei activități eficiente. Astfel, au fost interesați doar de profitul pe termen scurt, iar acum sunt puși în situația de a acumula pierderi.
Practic, în aceste societăți s-a construit, de la portar până la directorul general, o rețea cu oameni cărora nu le pasă de activitatea prestată, având un singur dușman – patronul.
Transportul resimte din plin această situație. Dacă până acum nu se încărca decât preferențial, astăzi nu mai sunt mărfuri de transportat.
Doar șpaga contează
Conducerea acestor companii a știut să așeze lucrurile astfel încât să decidă cine și la ce preț intră, fără a avea legătură cu competența și eficiența.
Nu se fac licitații și aceste practici sunt tolerate, cei implicați dezvoltând, în general, legături strânse în afara profesiei – prieteni, amanți, rude… Astfel, fiecare și-a căutat propria metodă de a se «descurca», pentru completarea veniturilor salariale, fără a fi deranjat de către ceilalți.
După 18 ani de colaborare cu o asemenea firmă, am încercat să mă opun, am făcut sesizări scrise… Însă nu am avut nici o șansă, singurele lucruri realizate fiind ura angajaților și faptul că am devenit persona non grata.
Practic, ajungi ca portarul să nu îți mai permită accesul.
În tot județul, se cer bani pentru a obține o cursă. Pentru transportul internațional, se cere între 100 și 150 de euro pentru fiecare cursă. La intern, sub 50 de euro nu poți primi comandă. Prețul final devine, în aceste condiții, un factor secundar, important fiind ca firma de transport să fie una «agreată».
De la directorul general, la șefi de birou și portar, toți iau bani.
Fără investiții
Efectele sunt vizibile peste tot.
De exemplu, o oră de manoperă la un service de camioane în Hunedoara costă dublu față de județele învecinate. Același lucru se întâmplă și în cazul pieselor.
Nefiind investiții și fără presiunea benefică a concurenței, fiecare face ce vrea. Iar, la firmele mari, care există de mult, nu s-a realizat o epurare și o responsabilizare nominală. Cred că există doar 2-3 firme în tot județul în care există reguli care se respectă, iar competența și respectul pentru clienți sunt vizibile.
Autoritățile nu pot sau nu vor să se implice în interiorul unor societăți comerciale private.
«Trendul» de a ocoli județul Hunedoara a apărut, în rândul investitorilor, după mineriade. În același timp, cei care au dezvoltat firme mari lucrând în principal cu statul nu au mai acceptat să vină alte firme private, potențial concurente, decât în anumite condiții. Cauza principală o reprezintă mâna de lucru ieftină. În cazul în care ar veni și alți investitori, salariile ar crește inevitabil și, în plus, condițiile de muncă ar trebui îmbunătățite.
Sigur, pare ciudat ca niște entități private să poată stopa investițiile în județ, aspect de care ar trebui să se preocupe autoritățile, însă te întrebi de ce în județele alăturate lucrurile se mișcă atât de bine, iar în Hunedoara… Și asta în condițiile în care suntem conectați la Culoarul 4 pan-european.
În aceste condiții, firmele de transport dispar. Cele care lucrează pe comunitate își păstrează tot mai greu șoferii, veniturile și condițiile pretinse de către aceștia fiind, astăzi, la limita sustenabilității. Pe intern nu este eficient să lucrezi și, oricum, este foarte greu să găsești mărfuri de transportat, iar internaționalul este într-o situație asemănătoare. Mai mult decât atât, un operator de transport din Județul Hunedoara este obligat la dislocări mari, având în vedere lipsa mărfurilor în județ.
Probabil și noi va trebui să oprim activitatea, chiar dacă firma noastră funcționează din 1996 și chiar dacă anul trecut am obținut locul întâi la firme mici la nivel județean și locul șapte pe țară.
Pentru noi toate porțile sunt închise.
Este grăitor faptul că, pentru întregul județ Hunedoara, avem trei centre de afaceri, la Simeria, Hunedoara și Călan, foarte bine dotate, în care s-au investit peste 2 milioane de euro și, de un an de zile, nu funcționează.
Nu există interacțiune între firme, comunicare sau dialog, există doar panică.
Dacă atragi atenția unui manager că angajații aflați sub el fură, îți răspunde de fiecare dată: «dar ce, fură de la mine?»
Pentru a lucra cu asemenea companii, depinzi exclusiv de o persoană și de relațiile acesteia în respectiva societate, fără nici o legătură cu principiile economiei de piață.
Schimbarea este posibilă
Prin poziția strategică pe care o are, Județul Hunedoara ar putea crește enorm, dacă lucrurile s-ar pune la punct. Investitorii trebuie încurajați să vină.
Îmi amintesc despre cum era cu mulți ani în urmă, când transportam marfă la Napoli; în contract era clar specificat ca descărcarea să aibă loc doar ziua. Cu toate acestea, a existat un caz în care am fost înșelați. Era un șofer nou, iar indicatoarele de pe șosea au fost schimbate și, astfel, camionul a ajuns în alt loc, în care, însă, exista sigla și numele firmei la care trebuia să descarce. Marfa a fost preluată, documentele semnate și abia apoi am aflat că de fapt fusesem victimele unei înșelăciuni.
Am revizitat Napoli acum doi ani și partenerul italian mi-a spus că lucrurile s-au schimbat. Situația din trecut a făcut ca investițiile să fie la un nivel foarte scăzut, iar acum au luat măsuri.
Toleranța, nepăsarea și lucrurile lăsate la întâmplare au dus județul nostru în situația actuală.
Viorel Moldovan
moldoviotrans@yahoo.com
Un metru pătrat de pământ la 15-20 km depărtare de Cluj este mai scump decât în centrul Devei. Zona industrială din Deva este abandonată, iar numărul firmelor care activează în oraș este foarte mic. Imaginea halelor lăsate în paragină este grăitoare.
