Cererea – Nivelul de serviciu
Din ce in ce mai mult, vorbim despre supply chain, cu toate ca numarul de cunoscatori intr-ale supply chain-ulului este inca destul de mic. Putem vorbi despre o moda? Pentru cei care nu au incercat sa aprofundeze conceptul, da. Dar pentru cei care, intr-un fel sau altul, i-au descoperit beneficiile a devenit o necesitate.
Nu voi folosi, atunci cand vorbim de „Supply Chain” traducerea de lant de aprovizionare, deoarece Supply Chain este o filozofie, ce isi pierde din sens si greutate in cazul traducerii.
Cum putem dezvolta un adevarat supply chain cu furnizorii si clientii nostri? In primul rand, ar trebui sa incepem prin a cunoaste cu adevarat strategia companiei. Produsele si serviciile pe care le producem si comercializam intra sub regimul nivelului de serviciu pe care il stabilim si pe care il comunicam tuturor categoriilor de clienti. Supply chain reprezinta o mica parte a unui lant al valorii, in care obiectivele managementului sunt in principal directionate catre a oferi valoare clientilor. In consecinta, managementul supply chain-ului reprezinta mai mult decat managementul materialelor intra si inter companii, prezentat sub un alt nume. Reuseste sa elimine o parte din limitarile deja verificatelor just in time (JIT) si material requirement planning (MRP) si sa extinda beneficiile acestora in interiorul lantului. O componenta a nivelului de serviciu este lead time-ul de onorare a comenzilor. Nu este foarte important ca lead time-ul sa fie scurt, cat este important ca acesta sa fie respectat conform cu declaratia oficiala a companiei. De obicei, este promis de departamentul de vanzari si trebuie respectat de cel de logistica. De aceea, la momentul proiectarii unui supply chain, pornim de la strategia de punere a produselor pe piata. Intalnim in literatura de specialitate, de multe ori, acronime precum:
MTS – Make to stock (fabricare pe stoc)
ATO – Assembly to order (asamblare la comanda)
MTO – Make to order (fabricare la comanda)
PTO – Purchase to order (achizitie la comanda)
ETO – Engineering to order (proiectare la comanda), reprezentand strategii ce definesc lanturile de aprovizionare ale diferitelor companii sau linii de business.
Decizia de a aplica una sau alta dintre strategii porneste, de fapt, de la „Demand Chain“ si de la caracteristicile cererii ce oglindesc piata in care companiile isi deruleaza activitatea.
Produsele genereaza strategia
Primul pas pe calea de adaugare de valoare de-a lungul supply-chain-ului propriu este de a face legatura intre supply chain si produsele, modelul cererii, si pietele care constituie strategia per ansamblu. Pornind de la produse, acestea se pot diviza in trei grupuri descriptive din punct de vedere al raportului volum/margine profit:
Volum mare / margine redusa de profit (produsele care se incadreaza cu usurinta in cele 20% din articolele care, conform legii lui Pareto, produc 80% din vanzari). Cele mai multe dintre acestea sunt considerate „Comodities“, produse de uz curent, care sunt descrise printr-o curba a cererii foarte elastica.
Volum mic / margine mare de profit sunt acele articole din catalog, la polul opus raportului din analiza lui Pareto si a caror marja de profit reflecta pozitia pe care o ocupa in lantul valorii clientilor, putand justifica o complexitate in operatiunile de productie sau un supply chain special. Curba cererii in acest caz nu este foarte elastica.
Produse la comanda, care nu sunt standardizate si care sunt pregatite in mod special la cererea unui client, care poate fi repetitiva sau nu.
Utilizand aceasta impartire a produselor, care ne comunica volumele ce sunt transferate in supply chain si locul pe care acestea il ocupa in lantul de valoare al clientilor, putem stii cu mai multa precizie cum trebuie sa alocam resursele si sa prioritizam activitatile si investitiile la nivelul intregului lant. In randurile de mai jos, voi prezenta cateva idei despre cum supply chain-ul poate fi conectat la caracteristicile produselor si strategiile care pot asigura un anumit grad de predicitibilitate si repetabilitate.
Volum mare – margine mica
Deoarece aceste produse au o margine mica de profit, transferul lor trebuie sa fie deosebit de eficient, daca se poate sa formeze un flux continuu. Atasam o informatie din aceasta luna, care a facut deliciul consumatorilor de stiri: „Potrivit datelor furnizate pentru Gandul de catre Cegedim, companie internationala independenta de studii in industria farmaceutica, cea mai bine vanduta pastila din Romania este Algocalminul. 190 de milioane de pilule au fost cumparate la liber din farmacii si alte 29 de milioane pe baza de reteta. In topul analgezicelor, urmeaza Nurofenul – 108 milioane pastile si Paracetamol – 56 de milioane de pastile“.
Lasand deoparte subiectul principal al articolulului, incercati sa cuantitificati in unitati logistice cum trebuie sa proiectati un supply chain pentru a face fata unei astfel de cereri!
Cererea este relativ stabila, tehnologia nu foarte complexa, un sistem de distributie bine stabilit si matur, un pret redus. Nevoia intr-un astfel de supply chain este de a minimiza costurile prin controlul permanent al numarului de zile de acoperire de stoc si coordonarea intr-o maniera cat mai eficienta a logisticii transporturilor.
Daca discutam de fabricatia unui astfel de produs, aceasta beneficiaza de stabilitate, de relatii pe termen lung cu furnizorii de materii prime si ambalaje, nu sunt necesare inspectii deosebite pentru receptie si pot fi livrate in loturi de dimensiuni fixe, direct la linia de productie, in cele mai multe cazuri automatizata, deci cu o buna productivitate constanta in timp.
Un alt exemplu cunoscut pe piata romaneasca suna in presa de specialitate cam asa: „Coca Cola a finalizat, luna trecuta, la fabrica din Ploiesti, o investitie de 46 de milioane de euro intr-un depozit complet automatizat si o fabrica de cogenerare a energiei electrice si termice, care, dupa spusele lui Dragan, vor scadea substantial costurile de productie. «Anul acesta, am avut grija de fiecare euro administrat. Investitiile finalizate la Ploiesti vor duce la scaderi de costuri», declara seful Coca-Cola“.
Optimizarea transportului si stocurilor in supply chain a fost facuta la Coca Cola prin comasarea capacitatilor de productie intr-un numar mai mic de fabrici cu productivitate ridicata prin automatizare, investirea in productia proprie de CO2, una dintre principalele componente ale bauturii, si controlul si productia proprie de energie, eliminand pierderile de transfer al acesteia de la mari distante. Previzionarea cererii pentru productie nu este usoara tinand cont de sezonalitate si de impredictibilitatea unei piete precum Romania. Prin controlul unui supply chain integrat, reusesti sa ajustezi consumul de resurse astfel incat sa fii in pas cu piata. Pot scadea volumele, insa poti creste profitul.
Volum mic – Margine mare de profit
Aceasta categorie de articole contine produse ce pot fi previzionate cu o doza buna de precizie pe termen lung, insa pot aparea probleme pentru previzionarea curenta. Si acestea trebuie sa indeplineasca conditiile de livrare rapida ca si cele din prima categorie, clientii asteptandu-se la o valoare mare a gradului de onorare integrala a comenzilor. In acest caz, trebuie construit un supply chain agil, flexibil, si care sa posede ceva mai mult stoc decat pentru categoria anterioara. Una dintre solutiile pentru o buna gestionare este aplicarea VMI – Vendoor Managed Inventory) – inventar cogestionat, un concept care permite furnizorilor gestionarea stocurilor la client cu scopul fluidizarii si eficientizarii aprovizionarii prin detinerea „JIT“ a informatiilor legate de consumuri/vanzari, direct de la POS. Aici, creste riscul de a detine suprastoc sau a fi fara stoc si, de aceea, sunt necesare instrumente IT performante si persoane dedicate urmaririi si echilibrarii fluxurilor de marfuri in supply chain. In general, electrocasnicele pot fi incadrate in astfel de categorii si experienta de pe piata in anul 2009 a distribuitorilor de astfel de produse este una demna de inregistrat la capitolul „asa nu“. Un caz de mentionat este acela al companiei Benneton, care mentine stocuri de tricouri gripe, pe care le trimite la colorat in functie de evolutia modei, cerere etc. Astfel, o personalizare cat mai tarzie a produsului te fereste de eventuale stocuri pe care le poti tine si la nivel de ani, daca nu intervii inteligent.
Produse la comanda
Acestea sunt produse care ies din tiparele standard de fabricatie si pot oferi margini generoase de profit si, de ce nu, o buna recunoastere a expertizei companiei. De cele mai multe ori, nu au un ciclu de viata prea lung, tinand de moda sau, daca vorbim in domeniul industrial de investitii majore, in general, statele sunt cele care comanda astfel de produse si istoria cu statul ca institutie in general nu ne-a demonstrat ca poate fi o relatie predictibila si de succes in conditii de piata libera. Neputand previziona un anumit volum, nu vom stii nici cum vom amortiza eventualele investitii si acoperi unele costuri. De aceea, se aplica margini foarte mari pentru a tampona riscurile inerente „Comenzilor speciale“.
Ce se cere de la un astfel de supply chain: o mare flexibilitate in design si proiectare, o capacitate de productie flexibila cu costuri mici de set-up, o eventuala standardizare a subansamblelor, cu scopul de a putea reutiliza articole si tehnologii in proiecte ulterioare. Aceste articole caracterizandu-se printr-o absoluta inelasticitate a pretului, orice pierdere poate fi clasificata ca pierdere a valorii. De aceea, este bine daca nu uitam aplicarea unor concepte precum Quick response, care ne ajuta sa performam. (Va urma)
Adriana PALASAN
Managing Partner Supply Chain Management Center
